La Comanesti, oamenii se mai ascund in gara cand ploua afara. Altii dorm in bordeie. Se gospodaresc singuri. La Goioasa s-au apucat sa faca o punte peste Trotus, ca sa nu mai treaca prin apa. Autoritatilor locale le e teama de o noua nenorocire. Le t

La Comanesti, oamenii se mai ascund in gara cand ploua afara. Altii dorm in bordeie. Se gospodaresc singuri. La Goioasa s-au apucat sa faca o punte peste Trotus, ca sa nu mai treaca prin apa. Autoritatilor locale le e teama de o noua nenorocire. Le trebuie multi bani
sa-i stramute pe oameni si sa refaca digul Trotusului. Iar banii din donatii se cam lasa asteptati, desi campanii de ajutorare sunt peste tot.

Tanti Maria nu mai are casa. Nici tarusul de la coltul casei nu mai stie unde a fost. Era prea aproape de Trotus si puhoiul i-a luat-o cu totul. Necaz mare. Cateodata se mai trezeste noaptea, pe la 2-3, si plange. Daa€™ a scapat cu viata. ""Trea€™ sa hiu multumita ca traiesc si-s teafara"", ofteaza batrana mereu. Ochii i se inrosesc, apoi forteaza un zambet si iti da un cot. ""Asa-i, mama, nu-i asa? Asa-i, mai fetita.""
Nici nu mai vrea sa vada locul unde i-a fost casa. Ce sa mai vada, sa-i fie necaz? Asa ca s-a apucat de vopsit un chiosc pe marginea soselei. Fosta frizerie din sat. De la sfat a primit 8 milioane si a mai venit un parinte batran care i-a dat 5 milioane.

Si-a cumparat singura cateva cutii cu vopsea alba, niste caramida ca sa-si faca o soba mica si le-a dat doua sute de mii vecinilor sa o ajute. Ca ea e batrana si nu mai poate sa ridice, sa urce si sa care. Le-a dat si de mancare. Niste rosii cu paine. Averea ei e acum un dulap, doua paturi vechi, un aragaz si cateva farfurii. Primite de la ajutoare. Mai are cinci icoane. Tot de la parintele. Abia asteapta sa termine de vopsit sa le puna pe perete. Ca tare a mai ajutat-o Dumnezeu.
CU AJUTOARELE SUB PAT. ""Tari mult m-o ajutat parintili. Ca daca te duci la biserica, are grija Dumnezeu de tine. Mi-o dat parintili 5 milioani. Am si plicua€™. L-am pastrat."" Tanti Maria se asaza pe pat, pune mana la gura si sopteste ca sa n-o auda o femeie zdravana si rosie in obraji care vopseste de zor tavanul chioscului. ""Daa€™, mi-o spus parintili «du-ti si-i
puni-i la CEC». Asa am facut. Ca stie el, parintili. Ia uite, toate le-am bagat sub pat. Nu poti sa ai incredere in nimeni."" Apoi se asigura iar ca n-o vede femeia roscovana, dezveleste de sub un coviltir doua perne si doua paturi. Isi face o cruce in semn de multumire. ""Sunt teafara si-s multumita. Asa-i, mama, nu-i asa? Asa-i.""
Vopsitoreasa nu mai rabda. ""Pai di ci n-o dat la toata lumea? Care o apucat ajutoare o apucat. Daa€™ noi, ca stam
intr-un bordei ... Ne-o dat o cutie cu haine. Atat am apucat. Dar altii care n-au avut nici un strop de apa in casa au stat si-au asteptat ajutoarele si au luat cate sapte cutii. Au luat corturi sa se duca la iarba verde. N-o venit nimeni sa vada care o fost afecata si care nu, care are nevoie si care nu. Sa fi facut o lista.""Barbatul ocupat cu soba se multumeste sa ofteze de data asta. E somer. Casa lui e pe jumatate in mal. Un ministru, nu stie el care, care a fost in vizita dupa inundatii, le-a zis: ""Duceti-va in Spania daca n-aveti de munca"". Acum, cand ploua mai tare, se ascunde cu nevasta si copiii la gara. Ca toata lumea. Saptamana trecuta au dormit acolo vreo doua nopti, ca a plouat tare. Ajunsese apa aproape sa intre iar in case.
CAPATUL RABDARII Ochii albastri ai femeii roscovane se umplu de furie. Protesteaza de la inaltimea scaunului si gesticuleaza cu bidineaua. Nimic n-o mai poate opri acum pe Maricica Ochean sa-si spuna pasul. ""Nimic nu mai avem. Stam intr-un bordei, la stana. Ce facem noi acum? Muncim an de an. Anul trecut o fost la fel. Nici n-am apucat sa terminam ca lumea, ca iar o venit peste noi. E plin de mal tot. Cum sa mai dormi in paturile alea? Dormim intr-un bordei.""
Casa Maricicai Ochean si a barbatului ei, Ion, e ceva mai la deal, pe o ulita care inainte era albia unui parau.
Acum, Asaul trece prin curtea
lua€™ var-su, care sta alaturi.
Ca sa intri in curtea Ochenilor trebuie sa treci un sant lat, peste care oamenii au aruncat niste scanduri. Beciul e plin de pamant. Peretii inca nu s-au zvantat, sobele s-au prabusit si ce a mai ramas din mobila e un pat care duhneste a hoit. Maricica se plimba dintr-o camera in alta si vocea i se ascute cand da cu ochii de cateva fuste de vara aruncate pe cateva scanduri care au fost candva rafturi. ""Iaca ci mi-o dat. Di boarfi avem noi nevoie? Munca noastra de-o viata. De 28 de ani de cand sunt cu omua€™ meu. O muncit in mina, sub pamant. Ci sa mai fac cu casa acua€™? Ne-o promis ca ne stramuta pe islaz, sa nu mai vina viitura peste noi. Daa€™ nici nu s-or apucat. Cum stam noi la iarna ? Acusi vine ninsoarea. Mai sunt vreo doua luni. Pai, termina ei de facut atatea case?""
RAUL DIN CURTE. La ceilalti Ocheni, tot Ion si Maria, curge acum linistit apa Asaului. ""Macar de-ar avea si peste in ea, sa stie oamenii o treaba"", striga Ion din grajd, de unde scotea malul. ""Ne-au ajutat saracii, dar trebuie sa mai mearga si la altii. Io unul sunt multumit cu ce m-au ajutat"", spune Ion. Numai vaccinuri nu li s-a facut. Doar cei pana in 50 de ani au fost vaccinati.
Acum s-ar apuca singuri de treaba, dar nu prea pot sa mai repare nimic de raul din curte. ""Nu pot repara casa pentru ca-i raul langa ea, nu pot schimba cursul apei pentru ca i-ar inunda pe vecini."" Ion a fost meserias la viata lui. ""Ar fi trebuit sa-mi fac eu cosciugul din vreme, chiar daca nu e bine. Macar nu ma prindeau vremurile astea nepregatit"", spune suparat sateanul. Nu prea erau oameni avuti. Aveau doar un petic de gradina, acum malit. Altii au fost mai norocosi au si un colt de padure, dar tot nu-i ajuta prea tare. Daca le vand acum ""samsarilor"", le taie si pe astea, si la anul ii iau apele pe toti.
In voia domnului. La 84 de ani, Elena Lazaroaie si-a vazut si ea gospodaria distrusa. Sta cu Rodica, fiica ei in varsta de 56 de ani. In timp ce fiica roboteste prin curte, batrana sade pe prispa si incearca sa-si opreasca lacrimile. Apa de un metru si ceva le-a stricat gradina si le-a omorat pasarile. ""A venit ploaie multa si au taiat si astia copacii. A venit apa si ne-a nenorocit. Anul trecut au venit apele peste noi de doua ori, anul asta au mai venit o data, cat sa mai rezistam? Am primit si ajutoare, haine, apa si alimente. Speram sa primim acum si materiale de constructii sa ne refacem casa.""
""Ce, ma, au venit sa va filmeze?"", striga din drum un barbat la vreo 35 de ani cu un lant de aur sanatos ce-i atarna peste un tricou rosu. ""Ma duc la drum, ca cica vine un tir cu ajutoare."" Lumea s-a adunat deja la sosea, in fata chioscului lua€™ tanti Maria. Dar a fost o alarma falsa. Acum ajutoarele vin mai rar. Si oamenii se cam plictisesc sa astepte. Mai schimba o vorba-doua intre ei, dar randurile incep sa se rareasca. In drum mai ramane batrana, care asteapta baietii de la oras sa-i lege cablurile de la lumina. Ca tot ei cu masinile lor le-au rupt mai dimineata. ""Of, tari nacajiti suntem. Daa€™ am scapat. Acua€™ ne-om duce si noi traiul cum o vrea€™ Dumnezeu. Asa-i, mama, nu-i asa? Asa-i.""

Satenii isi poarta singuri de grija

GOSPODARI. ""Nu pot repara casa pentru ca-i raul langa ea, nu pot schimba cursul apei pentru ca i-ar inunda pe vecini""


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.