(poem dublu)
I. Dude albe
Lipicioase de dulci pe afara
ca dudele albe
si incuiate pe dinauntru
ca nimfele
in gogosi de matase
Erau buzele noastre
gustand
Chiar dude albe -
"iti dau ti
(poem dublu)
I. Dude albe
Lipicioase de dulci pe afara
ca dudele albe
si incuiate pe dinauntru
ca nimfele
in gogosi de matase
Erau buzele noastre
gustand
Chiar dude albe -
"iti dau tie cat si mie
Ca sa nu facem manie" -
Din palma
Cum sunt hraniti
porumbeii
Vara prin parcuri
si toti trecatorii se-opreau
doritori
Sa ne deie din palma
Ca unei perechi de columbi voiajori
vulnerabili
aproape orbi
Nemaiavand ochi pentru nimeni
Decat unul pentru celalalt
II. Acoperirea in aur
Cei doi porumbei
Din mai vechiul poem
"Dude albe"
Iata-i aici
la fereastra
la care
Ma mut
impreuna cu tine
in vis
Unul e alb
Celalalt
e tot alb
Dar stropit cu-ntuneric
Pe gat si pe piept
Uguiesc amandoi
si se uita la noi
de aproape
Noi la ei
de departe:
Doua perechi dragastoase
fugite
Din lume
in lume
Vezi
tot ce intorc
din uitare
in vis
Se preface in vers
(Ca la regele Midas)
Se acopera-n aur.
II. SONETE "CALATOARE"
Sacralitate
Un rai ca la-nceputuri, vegetal.
Livezi cu flori lucrate de albine:
Cand pleaca una, cealalta vine.
Peisaje consacrate: vale-deal,
De care roua ca un roi se-atine.
in fagure,-n pahar hexagonal
De ceara, creste mierea, fara a-l
Topi ca dorul de parinti pe mine.
Imi scrie Herodot ca, in vechime,
Hotarul sudic, netrecut de nime,
Era pazit, pe-atunci, doar de albine;
Traind si-acum la fel, matriarhal,
in raiul vale-deal, ondulator,
Transpus de-auzul nostru muzical
in doina cu muzeul ei sonor.
Sacralitate-a spatiului natal.
Florenta
Sa vezi Florenta e-o zadarnicie;
stiind ca nu o poti oricand vedea.
Dar poate ca si ea resimte, stie
si-o doare dorul din dorinta ta.
Cu-atatea flori, ca s-a numit Florenta,
Acestei frumuseti preaelegante,
Ce ii lipseste cel mai mult, e Dante:
Absenta mai prezenta ca prezenta.
Revad sculpturile neterminate,
Lasate-asa de Angelul Michel;
O "opera aperta"; fara el.
Ca un poem inchis pe jumatate;
Irezistibil pentru cititor:
Sa-i fie, in secret, co-autor.
Muntele (Ararat)
Ziceam ca suntem pe un munte,
Ziceam ca suntem impreuna
Pe-un munte, sus de tot, de unde
Se vad ruinele in luna.
Zapezi in jur, iernand de veacuri,
De care nimeni nu se-atinge;
Doar cerul in culori de lacuri
Tot mai abstract asupra ninge.
Cum am ajuns pe-aceasta spuza
Atat de multa si de rece?
Am si uitat, ca o lauza
Potopul nasterii, confuza
Cand febra laptelui o trece,
Patandu-i pieptii de la bluza.
Triptic moscovit
I.
La Moscova. Cupole aurite;
Cu pana crucilor semnand deschis
Credinta in Acela ce trimite
Unicitatea Sa in orice ins.
Distante mari si pe pamant; Kremlinul
E cat o oaste inzidinta-n zori,
Ce parca-n cale ti-a iesit cu plinul,
Saltand caciuli de apa si de nori.
Cu introspectii dostoievskiene,
S-ascunde toamna, tremurand din gene,
La "Tretiikov", in picturi, sa planga.
Iar la biserica apropiata,
Ahmatova (ori "Muza" ei?) s-arata
Dand autografe cu aripa stanga.

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.