Dezamagiri provinciale

Ca tot provincialul sunt, si eu, dezamagit. De data asta, nu cum s-ar astepta colegii bucuresteni, din cauza autostrazii Transilvania, care a fost pasata elegant de Guvern (nu va fi oprita doar temporar!), si nici din cauza asa-zisei societati civile "de capitala", care, vorba lui Ovidiu Pecican, se dovedeste a fi din ce in ce mai centralista, practicand un regionalism "pe dos". De data asta, dezamagirile se impart dupa cum urmeaza: pe de o parte sunt dezamagit constatand nesimtirea parlamentarilor puterii, de a pactiza cu cei ai opozitiei pentru a realiza "lovitura de senat" impotriva reformei declansate de dna Monica Macovei, fapt care ne infatiseaza clar ca pentru senatorii Puterii, ascunderea propriilor averi, (cu siguranta de provenienta cel putin discutabila), este mai importanta decat promovarea legilor reformei, punct esential in strategia anticoruptie ceruta de Comisia Europeana. Liberalii si pesedistii se unesc pentru a-si ascunde averile si a bloca reforma: cu ce sunt acestia mai presus decat cei ai PUR sau PPRM? Nu pot intelege cum de nu le crapa obrazul de rusine cand isi permit, in grobiana lor suficienta sa "faca misto" in plenul Senatului - nu numai de un ministru, ci de o tara intreaga, care a avut imbecilitatea de a crede ca, o data cu "portocaliii" ajunsi la guvernare, si clasa politica va putea fi curatita de bisnisari. Iata ca de Dreptatea si Adevarul mult trambitate incepe sa se aleaga praful. A doua mare dezamagire provine din faptul ca incet, dar sigur, vom fi martorii neputinciosi ai situatiei in care Ardealul nu va mai avea, la Bucuresti, figuri reprezentative. Fostii ministri, d-nii Ioan Rus Vasile Dancu si Puscas retrasi, in deriva la Cluj incearca, fara succes - in opinia mea -, sa se constituie intr-un "model" pentru apropiatele mari alegeri din partid. Gestul "intineririi" fortate a PSD-ului clujean, nu cred ca intereseaza pe cineva la Bucuresti. Restauratia "gunoaielor", pornita de dl Iliescu este, din acest punct de vedere, mai mult decat elocventa. Asa ca e mai mult ca sigur ca viitorul PSD, sub bagheta iliesciana, nu va avea, cu siguranta nevoie de vreun ardelean, din grupul de la Cluj, care n-ar face altceva, decat sa strice jocurile blocului antireformist bucurestean. De altfel, acum pare mai mult decat clar ca "grupul de la Cluj" nu a fost niciodata nici in gratiile dlui Adrian Nastase, nici in ale dlui Iliescu, constituind o a treia cale fara un lider puternic, care sa se bata public pentru ea. Poate ca, intr-un viitor apropiat, aceasta fractiune din ce in ce mai distincta ca voce, si comportament politic sa constituie nucleul unui alt partid, poate chiar unul ardelean. Vom vedea...
De asemenea, dl Emil Boc, figura nationala a PD, risca, daca va pierde alegerile din propriul partid, - in favoarea d-lui ministru Blaga -, cum se vorbeste deja, sa devina un neinsemnat primar de provincie. Iar daca va fi asa, Partidul Democrat va pierde prin dl Emil Boc, nu numai un lider national, ci si un puternic capital electoral, data fiind frustrarea celor care vedeau in actualul primar al Clujului un lider regional, capabil sa vorbeasca la Bucuresti despre problemele unei provincii care a fost intotdeauna codasa la imparteala facuta de guvernele de pana acum. Iar calitatea de presedinte al PD, pentru dl Boc, nu ar fi fost decat o garantie ca acesta va putea reprezenta cu adevarat ardelenii si ca, in sfarsit, parerea lor va conta mai mult decat pana acum in economia guvernarii. Recentele "contradictii" dintre dl Emil Boc si dl Basescu, sau premierul Tariceanu pe tema autostrazii Transilvania, (careia presedintele nu-i vedea utilitatea!, iar primul ministru punea problema finantarii, de negasit, pentru un proiect totusi national!), ori cele privind oportunitatea alegerilor anticipate, nu fac altceva decat sa-l indeparteze pe dl Boc de sansa de a deveni un puternic factor de decizie - si de ce nu?, de echilibru -, intre un Bucuresti supercentralizat, si o "provincie" mult prea neglijata. Si aici, putem constata ca dl Boc, de data aceasta singur, fara vreun grup in spate, fara a fi nici omul lui Basescu, dar nici aproape de dl Tariceanu, constituie el insusi o "a treia cale", o cale care probabil va sfarsi, ca si cea a dlui Rus, la Cluj.
Un lucru trist se poate desprinde din destinul de pana acum al acestor doi oameni politici. Anume, acela ca propriile partide nu au stiut sa profite, in modul cel mai pozitiv, de anvergura personalitatii lor politice. Daca suntem de acord ca ei au fost, de fapt sacrificati "interesat", adusi la Bucuresti si trimisi apoi sa candideze pentru primaria din Cluj, desi nivelul lor depasea cu usurinta pe cel al majoritatii politicienilor din capitala, atunci, trebuie, cu acelasi cinism, sa vedem cum aceste doua personalitati politice vor fi condamnate sa se sufoce in inima Ardealului: dl Boc va astepta in continuare investitori care nu mai vin, iar dl Rus si colegii sai vor redescoperi valorile familiei...

---

Despre autor: