Cum se face? In perioada de jungla a tranzitiei, s-a sustinut ca nu exista vointa politica. Si de aceea dosarele erau inchise la comanda. Apoi, dupa 2002, la branciurile Europei, s-au creat DNA si DIICOT, s-au intarit serviciile de informatii. S-au deschis dosare peste dosare la fel de fel de parlamentari, ministri si chiar magistrati. Cum nu se mai vazuse pana atunci. Dar rezultatele au ramas aceleasi. Nici o condamnare de rasunet, desi s-au pompat in marile parchete sume uriase pentru logistica si resurse umane, care au depasit pana si cuantumul prejudiciilor cauzate prin infractiuni. Ne-am facut temele la Capitolul JAI, de peste un an am intrat in U.E., dar rezultatele notabile lipsesc aproape cu desavarsire. Daca marile parchete au primit tot ce au vrut, basca faptul ca pot asculta telefoanele mai abitir ca fosta Securitate, singura explicatie care ne mai ramane este calitatea umana. Adica procurorii. Politica de resurse umane din ultimii ani este un talmes-balmes de nedescris. Nu se mai respecta nimic sfant din ceea ce ar trebui sa reprezinte cariera si performantele unui procuror. In timp ce in toate unitatile Ministerului Public din tara promovarile in functie se fac treapta cu treapta, pe criterii de vechime, de la parchetele de judecatorie, la cele de tribunal, apoi la curtile de apel si in final la Parchetul General, ultimele regimuri politice au creat brese pentru promovarea pe scurtatura a unui tip nou de procuror. Oportunist si obedient. De cele mai multe ori tanar, avantat, fara experienta, care gafeaza rusinos. Dar are marea calitate ca e servil. E recunoscator celor care l-au facut mare peste noapte si le accepta usor "ideile". Pe scurtaturile create de politic, acesti procurori au luat locul celor batrani, acuzati de tarele trecutului, unii poate chiar ticalosi, dar care stiau ce e cartea si disciplina. Batranii au fost presati sa plece din sistem printr-o lege care i-a convins sa se ceara singuri afara, cu o pensie egala cu ultimul salariu avut. Sub ministeriatul Macovei, care a propovaduit elanul tineretii, au fost eliminati sute de procurori vechi, prin aceasta metoda. Iar DNA si DIICOT - devenite directii ale Parchetului General - au fost impanzite cu procurori tineri, adusi direct de la judecatorii si tribunale si pusi la marea coruptie si criminalitate organizata. Tineri ambitiosi, dornici sa aiba o cariera, de cele mai multe ori bine intentionati, dar care, vai, gafeaza nepermis acolo unde infractorul n-ar trebui sa le scape. Pentru simplul fapt ca nu au mai instrumentat in viata lor dosare complexe. Ei fac experiente si progreseaza din greseli majore. Pe care publicul nu e dispus sa le digere. Ne mai miram ca la instante marile dosare cu care DNA si DIICOT se umfla in pene sunt returnate unul dupa altul pe vicii penibile de procedura? Adica pe nestiinta de carte. Sau ca respectivii nu sunt in stare sa faca un banal flagrant avand coruptii sub ochii lor? Cum de s-a permis sa avem azi doua directii de elita ale Parchetului General - DNA si DIICOT - pline ochi cu procurori cu grade inferioare, care au sarit de la cazuri marunte, direct la marea infractionalitate?
Exista o vorba mare a procurorilor batrani: nu exista dosar penal care sa pice la instanta din cauza judecatorilor, ci doar dosare prost instrumentate la nivel de parchet. Exceptiile de la aceasta regula sunt foarte rare. Daca probele sunt beton, judecatorii sunt "legati de maini", iar dosarul se termina cu condamnare. Decat sa se dea vina continuu pe instante ca nu-i condamna pe infractori, ba uneori, culmea, pe presa, mai bine s-ar lua masuri ca la marile parchete sa nu mai existe dosare grele pe mana unor amatori. Cine nu are batrani sa-si cumpere!