Pe cat de dezgustat de clasa politica, pe atat de pasionat de mitologie, filozoful si publicistul Octavian Paler si-a pus pe hartie parerile pana in preziua mortii sale. Devenise, dupa cum se definea, "un lup singuratic" care nu se mai regasea in reperele si valorile societatii actuale.


In cartile sale cocheta uneori cu nihilismul, iar in aparitiile saptamanale in emisiunea "Sinteza zilei", de la Antena 3, vedeam un Octavian Paler profund mahnit din pricina unei scene politice corupte, cu deprinderi birjaresti si incapabila sa gestioneze tara. "Nu cred ca a fost un nihilist, supararea lui provenea din faptul ca i-ar fi placut sa traiasca intr-o lume ordonata, fiindca el era fiu de taran, iar a fi taran inseamna, in primul rand, a trai intr-o lume in care lucrurile sunt clare. Il obosea aceasta vanzoleala specifica Bucurestiului. Era dezamagit ca nu apar realmente oameni de stat, ca nu exista politicieni la nivelul celor care au fost in Romania anilor 1920, pentru el memoria trecutului conta foarte mult", spune Georgeta Dimisianu, editorul tuturor cartilor sale si unul dintre cei mai buni prieteni. "Daca pe mine ma si amuza mitocania, maestrul Paler chiar se enerva din cauza ei, lua viata politica ca pe o problema personala", adauga si publicistul Ion Cristoiu.


Dar pana unde a mers scepticismul scriitorului? In argumentul cartii "Convorbiri cu Octavian Paler", aparuta la Editura Corint, interlocutorul sau, Daniel Cristea Enache, scrie ca "Octavian Paler, asa cum l-am cunoscut, avea o tinerete spirituala, o mobilitate intelectuala si o vie curiozitate, pastrate, toate, pana in ultima clipa". Nici Georgeta Dimisianu nu este de acord cu imaginea de om solemn, aproape rigid cu care au ramas unii dintre noi atunci cand isi amintesc de Octavian Paler. "El, in ciuda aparentelor, nu era solemn. El era un timid. Iar timiditatea il facea sa devina arici, sa para un om incrancenat. Era, de fapt, un om foarte cald si de o mare bunatate. Era un om profund bun. Pot sa spun ca bunatatea lui mergea pana la a-i afecta viata", povesteste editorul.


MOD DE VIATÃ…. Scriitorul in ale carui carti regasim impletite eseuri pe teme filozofice cu fragmente de automarturie nu a avut o asa-zisa viata dubla. Octavian Paler nu a disimulat si nici nu a incercat sa-si "cosmetizeze" trairile puse pe hartie. "Octavian Paler se exprima in intregime in cartile lui, el nu avea o alta viata decat a celui care scria", explica Georgeta Dimisianu, in timp ce ne demonteaza si prejudecata conform careia orice scriitor are tabieturi pe masura talentului. "Octavian Paler nu avea nevoie de un ambient special ca sa poata sa scrie. Cred ca ar fi putut sa scrie si intr-o celula, daca acolo s-ar fi gasit cartile si masina lui de scris. Scria, in general, dimineata, niciodata noaptea. Si numai la masina de scris." Dupa spusele editorului, Octavian Paler a invatat sa scrie la masina in momentul in care s-a hotarat sa renunte la fumat: "S-a lasat brusc, pe la inceputul anilor a€™70, in momentul in care a aflat ca avea ulcer, si, ca sa-si ocupe mainile, a inceput sa bata la masina". Odata formata deprinderea, scriitorul a incetat sa tina pasul cu progresul tehnologic. Nu i-a trebuit calculator sau laptop. "Aceasta inventie venise prea tarziu in viata lui, iar el era un atehnic", povesteste Georgeta Dimisianu. Cu toate acestea, Octavian Paler, cum el insusi marturisea, era un om care nu se mai putea lipsi de comoditatile progresului actual. Nu era un retrograd in sensul clasic al cuvantului. "Critica lui era pentru un progres tehnic care nu este dublat si de unul spiritual", spune editorul.


DESPRE MITURI. Pasionat de literatura si filozofia antica, Octavian Paler a consacrat tomuri intregi analizei si interpretarii miturilor. "Octavian Paler spunea ca el s-a nascut antic. Ii placea sa creada ca intr-o viata anterioara a trait in Italia, ca a trait ca pictor in Toscana", povesteste zambind Georgeta Dimisianu. "I se parea ca mitul este o forma de cunoastere mai importanta decat alte forme de cunoastere... prin dezghiocarea mitului, considera ca poate sa spuna mai multe despre tema care il interesa", explica ea aplecarea pentru mitologie a scriitorului caruia i-a redactat toata opera. "Octavian Paler este unul dintre putinii scriitori cu stil. Avea o gandire atat de limpede si probabil ca talentul lui de expresie era atat de puternic, incat putea sa-si redea exact, intotdeauna foarte clar, gandul. Iar tema predilecta a tuturor cartilor lui - raportul dintre om si existenta - este o tema care va interesa intotdeauna", spune Georgeta Dimisianu, in timp ce ne explica si nevoia de confesiune pe care o resimtim in cartile scriitorului. "Era preocupat de propria aventura existentiala. Cred ca in «Calomnii mitologice», cartea neterminata si scoasa postum la Editura Historia, voia sa spuna ce nu a putut sa scrie in «Convorbirile» cu Daniel Cristea Enache." Gazetarul Ion Cristoiu l-a "invidiat" insa pentru o alta valenta: "Octavian Paler a fost printre acele personalitati pe care le invidiez deoarece vorbesc ca si cum ar scrie. La emisiunea «Sinteza Zilei» m-a uimit prin faptul ca interventiile sale erau deja tablete, adevarate nuclee de proza".


DESPRE SINGURÃ…TATE. Fire ardeleneasca, usor pudic cu privire la viata lui, Octavian Paler nu are o biografie aventuroasa. In ciuda aparentelor si a faptului ca a scris despre tarile vizitate, parerea Georgetei Dimisianu este ca "nu era un calator". Avea o greutate extraordinara in a pleca.

"Era un om care nu avea vocatia prieteniei in sensul balcanic al cuvantului, desi in fundul sufletului lui cred ca si-ar fi dorit acest lucru. Nu era capabil sa iasa din propriul program si sa sparga aceasta carapace... era singur si nu era singur", spune Georgeta Dimisianu. In ultimii ani, diminetile acestuia incepeau invarabil cu transpunerea ideilor pe foile masinii de scris, apoi urmau cateva ceasuri in care se plimba pe strazi, in parcuri, iar seara mergea la teatru sau la concerte. "Se plimba unde se nimerea, nu avea un traseu prestabilit. Octavian Paler era un om cu care era greu sa iesi pe strada, fiindca la orice pas era oprit de tineri, de batrani, care tineau sa vorbeasca cu el, sa-si manifeste simpatia sau sa-si arate aderenta la ideile lui." Daca ar fi sa asociem insusirile curentelor culturale cu etapele vietii lui Octavian Paler, Georgeta Dimisianu conchide: "El a inceput prin a fi clasic, iar pe masura ce inainta in varsta a devenit un romantic. Putem sa spunem ca Octavian Paler a murit ca un romantic".


"Paradisul avea legatura cu Lisa"In ultimii ani din viata, Octavian Paler a fost invitatul moderatorului
Mihai Gadea in zilele de miercuri, la emisiunea "Sinteza zilei", de la Antena 3. Intre cei doi s-a legat o relatie speciala, scriitorul declarand in cartea "Convorbiri cu Octavian Paler", aparuta la Editura Corint, ca accepta sa apara la televizor gratie gazdei.

Jurnalul National: Cand l-ai cunoscut pe Octavian Paler? Mihai Gadea: Era pe vremea cand aveam o emisiune la Realitatea. L-am invitat si, cand a venit, aveam sa-l surprind spunandu-i ca am copilarit in acelasi loc, ca si eu sunt din Lisa, Lisa care pentru dnul Paler era capitala Romaniei. Capitala Romaniei domniei lui.


V-a apropiat simplul fapt ca ati copilarit in acelasi sat?Pentru domnia sa, Lisa avea o semnificatie puternica. Daca pe Planeta Pamant ar fi existat un paradis, cu siguranta ca acel paradis ar fi avut legatura cu Lisa. Acolo era amintirea copilariei lui, a parintilor lui, fata de care avea o puternica admiratie si iubire. Era amintirea unei mame care nu citise, spre deosebire de dansul, decat o singura carte... si aceea era Biblia... si care, dupa cum spunea dnul Paler, avea numai certitudini, iar dumnealui - milioane de intrebari si dileme. Lisa era imaginea unei mame puternice, care a luptat ca Octavian Paler - ca «Tavi» - sa devina cineva. Sentimentul pe care il avea atunci cand tatal lui venea cu barba aspra sa-l sarute era pentru el amintire despre care vorbea cu o emotie pe care nu am intalnit-o niciodata la un alt om.


Si e bine sa ai numai certitudini?Sigur ca pentru noi, care vrem sa fim sofisticati, zicem ca nu e bine sa ai certitudini... Insa asa cum prezenta dnul Paler, era un lucru exceptional. Spunea ca mama lui reusea sa aiba certitudini cu privire la viata, la moarte, la ceea ce e dincolo de viata si de moarte, pe cand dansului ii era teama si de viata, si de moarte. In sensul asta o prezenta ca fiind in antiteza.


Despre dezamagiri si politicaA fost un invitat comod? Ti-a pus vreodata "pretentii" in legatura cu aparitiile sale?Dnul Paler era o persoana extrem de agreabila, si in momentul in care ajungea sa tina la tine, iti arata asta. Insa in privinta emisiunilor am avut un pact - in serile de miercuri nu invitam absolut pe nimeni. Era o emisiune cu circuit inchis. Mi-aduc aminte de perioada in care Traian Basescu obisnuia sa sune si sa intre in direct, prin telefon, la emisiuni. Dnul Paler mi-a spus ca, daca se intampla si in prezenta sa lucrul acesta, el s-a ridicat si a plecat.


De ce aversiunea fata de Traian Basescu?Nu fata de Traian Basescu in mod special, ci fata de toti care ar fi incercat sa ne perturbe discutia. Daca privim retrospectiv, vedem ca Octavian Paler a fost printre primii care au scris, imediat dupa a€™89, impotriva fesenismul si lui Ion Iliescu, apoi ca a avut aceeasi atitudine si fata de Emil Constantinescu. Domnia sa spunea ca ii vine greu sa spuna si sa creada ca va spune despre Ion Iliescu ca a fost cel mai bun presedinte dintre toti pe care i-a avut Romania dupa 1989. Pentru el, un presedinte ar fi trebuit sa nu se lase imbatat de putere a doua zi dupa ce a devenit presedinte. Ci sa lupte cu sistemul mafiot care s-a creat in toti acesti ani, nu sa devina parte din el. Asta era problema domniei sale... practic, toti inainte de a deveni presedinti pareau a fi niste luptatori. Octavian Paler credea ca e nevoie de un presedinte golan - cu ghilimelele de rigoare - pentru a invinge un regim de golani. Pentru momentul acesta, credea ca Traian Basescu ar fi putut sa fie un astfel de golan, insa nu facuse decat sa preia "sistemul ticalosit" pe care il blamase. Pe de alta parte, sigur!, si-ar fi dorit un presedinte de tinuta lui Jacques Chirac.


Aveati discutii si dincolo de emisiune?Vorbeam la telefon, ne intalneam, chiar cu doua zile inainte sa moara am vorbit cu dumnealui... discutiile respective erau absolut exceptionale pentru mine.


Despre ce vorbeati?Erau tot felul de intrebari pe care i le puneam. De exemplu, cand am fost invitat sa fiu directorul Antenei 2, dnul Paler a fost printre putinii carora le-am cerut sfatul.


De ce tocmai lui i-ai cerut sfatul? Avea imaginea unui om care e oricum, numai pragmatic nu.Chiar daca nu era un pragmatic, era un om care stia sa dea sfaturi pragmatice.


Data fiind aplecarea lui spre lectura, ati avut parte si de asa-zisele polemici literare? Vorbeati despre carti?Nu. Uneori ma intreba ce parere am despre personajul X, scriitorul Y, insa nu-mi aduc aminte sa ne fi contrazis vreodata pe chestiuni de fond.


...o relatie clasica de maestru-discipol.Absolut.


Empatizai cu el pana la pierderea spiritului critic.MG.: E foarte posibil.


Ti-a recomandat vreodata carti?Imi oferea carti despre televiziune, m-a surpins faptul ca il preocupau astfel de teme, autori care criticau lipsa de substanta din media.

Nihilism si regimuri politiceSpunea ca este un nihilist, ca nu mai crede in democratie, ca nu mai crede in nimic, cu toate astea venea la emisiunea ta sa ne "impartaseasca" deznadejdea lui. Sa se planga... lucru care cam demonteaza ideea de nihilism. Avea o proiectie a ceea ce ar fi trebuit sa fie Romania?Domnul Paler spunea ca Romania, dupa revolutia din 1989, a avut realmente sansa sa fie o tara care sa conteze pentru Europa. Asta era dezamagirea dumnealui, ca politicienii, regimurile politice din perioada postdecembrista au maturat pe jos cu aceasta sansa a romanilor.Vorbea despre era "imbecalizarii", despre invazia manelelor... Avea in minte drept reper o perioada mai buna a Romaniei sau toata critica lui venea dintr-o deziluzie?Domnia sa povestea ca anii in care a stat in Ferentari, tanar fiind, au fost o perioada mai asezata, cu oameni mai cultivati si mai bine crescuti. Ai simtit vreodata ca esti ca un debuseu pentru el, date fiind singuratatea si nevoia lui de confesiune?Nu, pentru ca avea cui sa se confeseze. Avea prieteni apropiati, care il iubeau si-l apreciau. Intr-adevar, era un om singur, insa era singur fiindca asa voia el. Imi place sa cred ca afectiunea pe care stiu ca a simtit-o pentru mine avea un pretext, care era Lisa. Nu stiu sa spun de ce ma pretuia, probabil ca simtea ce afectiune si dragoste ii port si la asa ceva, in principiu, cand rezonezi cu persoana respectiva, se raspunde la fel.    



a— David Ohanesian / Oedip: "Eu voi muri in plina lumina" a— Florea Dumitrache - "Corsarul roib" a murit in zori a— Dobrin, steaua mea norocoasa a— Adrian Pintea - In galop... cineva pe un cal de cinema a— Florian Pittis - Prima scrisoare a— Ralu Filip - "Nu trageti, doma€™ Semacaa€¦!" a— PF Teoctist - "De multe ori beam apa din copita animalului" a— Jana Gheorghiu - "Salut, prieteni!" a— Antonie Iorgovan - Juristul rau de gura, cu suflet de aur a— Amigdalita lui Gil Dobrica