Atunci cind se transforma in obsesie, grija pentru puritatea alimentelor, manifestata prin sterilizare excesiva, poate sa slabeasca organismul la fel de mult ca agresiunile microbilor.

Luni, Cotidianul va ofera urmatorul volum din Colectia ENCICLOPEDICA, „Hrana. Spune-mi ce maninci, ca sa-ti spun cine esti" de Anne-Lucie Raoult-Wack. Autoarea se concentreaza si asupra traseului pe care il parcurg alimentele pina sa fie numai bune de consumat.

Pentru a deveni comestibile si pentru a putea fi consumate in conditii de igiena lipsite de riscuri, alimentele parcurg un drum complicat de transformari si modificari. Operatiile elementare prin care hrana ajunge sa intruneasca toate calitatile care o fac dezirabila din punctul de vedere al gustului, mirosului si aspectului, asigurindu-i in acelasi timp igiena, sint limitate. Tratarea termica, fermentarea, sararea sau zaharisirea sint mijloace la care omul a recurs de milenii fie pentru a prelungi viata unui aliment, fie pentru a-i spori calitatile gustative, fie pentru a-l epura de compusii necomestibili. Spre exemplu, s-au gasit dovezi ca egiptenii cunosteau tehnica producerii si a conservarii vinului si a piinii, iar iranienii fabricau bere inca din mileniul VI i.e.n.

De atunci si pina la standardizarea care a declansat boomul supermarketurilor, tehnicile elementare, desi au ramas la baza oricarui mecanism de conservare si igienizare, s-au specializat intr-un ritm galopant. Industrializarea procedeelor de igienizare si conservare a hranei a inceput abia in secolul XIX, desi era anuntata de incercari timide ale unor savanti din Secolul luminilor. Fara cercetarile lui Louis Pasteur, rafturile supermarketurilor pe care azi se aliniaza marcile unor multinationale precum Kellog’s, Heinz sau Campbell nu ar fi fost imaginabile. Desi tehnicile prin care calitatea si siguranta alimentelor sint tinute sub control s-au dezvoltat enorm de-a lungul secolului XX, riscurile nu au disparut.

Scandalurile alimentare, precum cel declansat de boala vacii nebune, au dus la o adevarata isterie a occidentalilor in ce priveste pericolele alimentare. Fenomenul, care ia o amploare din ce in ce mai mare in Europa si SUA, este unul de exage-rare a acestor riscuri, de multe ori infime, si e in strinsa legatura cu industrializarea masiva a produselor alimentare. Oamenii intra in panica in legatura cu nocivitatea anumitor compusi din alimentele de baza si din cauza faptului ca nu mai sint familiarizati cu procesul de productie si nu mai pot identifica sursa de provenienta a hranei. Insistenta pentru o igienizare excesiva a alimentelor, ca semn al preocuparii fara precedent pentru sanatate, poate avea consecinte la fel de nefaste precum neglijenta care a permis cele mai mediatizate scandaluri alimentare. Tratarea severa a produselor pentru a elimina orice tip de germeni are drept urmare scaderea imunitatii organismului, care, nemaiproducind anticorpi, devine extrem de vulnerabil la stimuli care inainte nu-l afectau.