A treia seara din cadrul Festivalului International de Teatru de la Cluj s-a incheiat cu reprezentatia piesei „Tartuffe", o montare care poate fi vazuta de obicei la cel mai prestigios teatru din Cracovia.

Pina pe 10 decembrie, la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj se desfasoara prima editie a Festivalului International de Teatru „Interferente", la care sint invitate trupe care fac parte din Uniunea Teatrelor din Europa. Piesa „Tartuffe", dupa Molière, montata de regizorul Mikolaj Grabowski la Stary Teatr, cel mai vechi teatru din Cracovia si unul dintre cele mai reputate din lume are o scenografie care ilustreaza fara dubii un salon extrem de luxos, stil Ludovic al XIV-lea. Fondul muzical mozartian completeaza atmosfera unei epoci trecute, insa toate detaliile ambientale minutios pregatite ii joaca publicului o mica farsa: personajele sint contemporane, iar abordarea regizorala este cel putin surprinzatoare pentru cei obisnuiti cu montari mai fidele ale piesei lui Molière.

Pe regizor l-a preocupat insa, in mod special, sa redea imaginea unei „familii dezorientate", care din pricina unei cangrene interioare permite unui intrus sa teasa tot felul de intrigi si sa ii manipuleze pe aproape toti membrii ei. Relatiile dinauntrul clanului sint fisurate in principal din cauza inadaptarii capului familiei, Orgon (Krzysztof Globisz), un burghez cu o obsesie prelungita a valorilor specifice aristocratiei, pe care nu le mai poate asimila, odata ajuns la maturitate. Deriva acestora aduce dupa sine un blocaj afectiv: Orgon nu isi intelege sotia aristocratica, Elmire, copiii si nici macar mama. Nevasta (Katarzyna Gniewkowska) traduce inadaptarea sotului sau prin absenta iubirii, ceea ce o face sa caute, pe jumatate inconstient, o sursa care sa compenseze aceasta lipsa. „Uscaciunea" afectiva a tuturor membrilor familiei ii transforma in prazi usoare in fata unui personaj care pare invaluit de un halou al seductiei.

Primul care se lasa „imbrobodit" este Orgon insusi. El pare convins ca Tartuffe este sotul ideal pentru fiica sa, despre ale carei gusturi la barbati nu stie insa nimic. Pasivitatea lui Orgon, care, pina in ultima clipa, nu pricepe siretlicurile lui Tartuffe, contureaza un personaj slab, absent, iar relatia dintre gazda si oaspete se transforma intr-o legatura vag homosexuala. La fel de atrasa de Tartuffe este insa si sotia lui Orgon, care, desi constienta de planurile oaspetelui, doar cu greu reuseste sa reziste avansurilor sale. Dorine, menajera casei, se indragosteste la rindul sau de Tartuffe, insa, in toate aceste cazuri, sentimentele personajelor sint mereu echivoce.

Interventia regizorala asupra viziunii lui Molière este vizibila mai ales in religiozitatea personajelor, mult diluata fata de versiunea originala. De asemenea, in montarea poloneza, Tartuffe se umanizeaza la un moment dat, cind Elmire incearca sa il atraga intr-o farsa si sa il seduca, pentru a-i demonstra lui Orgon adevarata natura a oaspetelui sau, iar acesta face eforturi sa ii reziste si incearca sa ii arate stingaci ca este capabil sa iubeasca. Grabowski strecoara, de mai multe ori, aluzii politice in montare: intrusul Tartuffe ar incarna, de exemplu, rolul partidului extremist de dreapta din Polonia. De altfel, corelatiile acestea intre piesa lui Molière si o realitate politica nu sint niste noutati: Tartuffe a mai simbolizat partidul comunist cu ceva ani in urma, in alte montari din Ungaria si fosta URSS.

Care sint numele noi din domeniul teatrului incluse in „Who’s Who" aflati pe www.cotidianul.ro/select