"Nasul" lui Gogol, cintat de Ada Milea

Recitalul regizat de Dabija, prezentat la Bucuresti in cadrul Festivalului National de Teatru, a stirnit hohote de ris in rindul spectatorilor.

"Nasul" dupa Gogol, in viziunea regizorala a lui Alexandru Dabija, este un spectacol montat la Teatrul National "Radu Stanca" din Sibiu si aflat la intersectia dintre muzica, teatru si imagine video, care beneficiaza si de influentele stilului comic-absurd specific Adei Milea. Povestii cu elemente fantastice, Ada Milea si Bogdan Burlacianu, care au scris muzica si versurile, ii contrapun o interpretare plina de haz, intepatoare pe alocuri, care atinge apogeul cu un recital executat neasteptat de bine din nas, actionat cu miinile, asemenea unui instrument muzical oarecare, de cei doi artisti.

Spectacolul graviteaza in jurul dramei neobisnuite a unui frizer din Sankt Petersburg, trezit intr-o dimineata fara nas, prilej cu care personajul constata ca "nu se poate trai" cu aceasta noua imagine, ca "doar cunoaste cetatence bogate" si are in agenda o cariera in ascensiune. "Se poate trai fara creier/ Ah, ce bine se poate trai/ Dar nu se poate trai fara nas", concluzioneaza disperat frizerul, interpretat cind de Ada Milea, cind de Bogdan Burlacianu. Protagonistii sint secundati de o proiectie video din fundal, care, in prima parte a spectacolului, aparent nu are nici o legatura cu "subiectul". Absurda, povestea, intrerupta de un fel de refren in care sint numarate copeici, ironizeaza dependenta de o forma oarecare de capital vinat la un moment dat. Poate fi vorba despre bani, o imagine "respectabila", faima sau despre o cariera "onorabila".

In orice caz, in spiritul marelui scriitor rus, recitalul taxeaza frivolitatea care impinge la obsesia pentru atribute secundare, apreciate insa de un anumit mediu social. De aici deriva si subestimarea unor valori, pe motiv ca nu au utilitate sociala, nemultumire punctata mucalit catre sfirsitul spectacolului, cind, pe un ecran din spatele scenei, se proiecteaza un film cu cei doi interpreti in care un comentator anonim se lamenteaza: "De ce a facut Guvernul cheltuieli cu asa ceva? Ce folos are patria dintr-un asemenea spectacol?".

Cu sau fara aceasta morala, destul de des invocata, de altfel, in spectacole, recitalul captiveaza prin inovatia stilistica cu care sint condimentate versurile, ca si prin reluarea unor vorbe de duh, care, aproape de fiecare data, isi schimba intelesul in functie de context, scotind la iveala alte poante, unele mai proaspete si mai pline de ironie decit altele.

---

Despre autor: