Autodenunt: in Spitalul „Victor Babes" din Bucuresti am omorit trei gindaci in cinci minute. Pe al patrulea l-am filmat. Medicul de garda spune ca sint inofensivi, iar directorul medical sustine ca s-au obisnuit cu otrava.

Putine sint umilintele ce o depasesc pe aceea de a fi nevoit sa dormi cu lumina aprinsa de frica gindacilor care se suie pe tine. Mai ales intr-un spital. Totusi, una dintre aceste rare ocazii este cind medicul de garda vine si ii spune linistit bolnavului, privindu-l in ochi: „Si la mine in camera sint gindaci. Uneori se urca si pe tava cu mincare. Asta e. Cei cu dezinsectia au trecut acum jumatate de ora pe aici". Asa s-a exprimat doctorul Mihaela Cotiga de la Spitalul de Boli Infectioase din Bucuresti, joi seara, cind i-am atras atentia ca in salonul unde avea de gind sa imi interneze viitoarea sotie omorisem nu mai putin de trei gindaci in cinci minute. Pe al patrulea l-am crutat, dar nu din mila. L-am filmat cu telefonul mobil in timp ce efectua plimbarea de seara prin asternutul patului dintr-o camera aflata in pavilionul B3. Cotiga nu vedea nimic in neregula cu acest fapt, parind oarecum obisnuita ca pe linga sutele de bolnavi din spital sa convietuiasca si alaturi de niste gindaci ce aduceau extrem de mult cu specia celor care umbla prin bucatariile insalubre. Cu o privire limpede, a incercat sa ne explice ca ea nu este interesata de gindaci, dar ca este bine ca un bolnav sa doarma acolo. „Am internat aici chiar si un nepot de senator!", se lauda ea incercind sa demonstreze ca insectele nu sint atit de daunatoare pe cit par.

Paradoxul situatiei, pe linga cele generate de alaturarile „gindaci - spital" sau „boli infectioase - saloane murdare", este ca viitoarea mea sotie a putut sa scape din acea rezerva doar dupa ce a semnat un act prin care declara ca se externeaza „contrar avizului medical". Asta la aproximativ o ora dupa ce acelasi medic o sfatuise sa se interneze, asigurind-o ca rezervele sint curate. In traducere libera, externarea s-a produs impotriva sfatului doctorului de garda ca un somn prelungit alaturi de gindaci este un soi de medicament. Doctorul Mihaela Cotiga nu a stiut ca lucrez la Cotidianul. Probabil era atit de obisnuita cu gindacii incit nici nu a sesizat ca filmam ginganiile. Doar o asistenta a vazut. Tinerica si fragila, nu a manifestat vreo mirare la vederea insectelor.

Directorul medical al spitalului, profesorul Emanoil Ceausu, e de parere ca gindacii pe care i-am vazut sint o pura intimplare cauzata de faptul ca tocmai etajul cu pricina din pavilionul B3 nu a fost renovat. Cind i-am povestit scuza medicului de garda, cu dezinsectia recent efectuata, el a mai zis ca si gindacii se mai obisnuiesc din cind in cind cu otrava si ca trebuie sa schimbe insecticidul. „In nici un caz nu sint de acord cu atitudinea doctoritei Cotiga si o sa am eu o discutie cu dinsa. Nu se poate sa-i spui unui pacient sa se obisnuiasca cu gindacii din camera. Va asigur insa ca e o situatie izolata", precizeaza Ceausu.

Intre fericirea gindacilor ce patruleaza saloanele si paturile din pavilionul B3 al celui mai mare spital de boli infectioase si tropicale din tara si nepasarea sincera a cadrelor medicale, pacientii nu au decit trei lucruri de facut: sa doarma cu lumina aprinsa, sa spere ca data viitoare se va folosi o otrava mai puternica pentru insecte ori sa plece pe propria semnatura din spital.