Doina si Ion Aldea-Teodorovici ca oaste

Doua inimi gemene - Doina si Ion Aldea-Teodorovici. Doua inimi care au batut in acelasi ritm si-au ars in acelasi foc sacru pentru tot ce este frumos si pentru acelasi ideal national. Ideal pentru care, de-a lungul istoriei, au platit cu propria lor viata marile personalitati ale literaturii, muzicii, stiintei noastre.


ENIGMA. In muzica, sacrificiul suprem il reprezinta Ciprian Porumbescu, impins spre moarte prin intemnitarea care i-a adus o necrutatoare boala. In zilele noastre, rare sunt cazurile de intemnitare a oamenilor de cultura, exista insa alte metode de exterminare a lor. Moartea Doinei si a lui Ion, bunaoara, mi se pare destul de enigmatica.


TULBURÅTORI. Indraznim sa credem ca scanteia luptei pentru daramarea unui regim oprimant a izbucnit mai intai la Chisinau si apoi la Bucuresti. Indraznim sa credem ca in aceasta lupta Ion si Doina au fost ca o intreaga oaste. Ea - dotata cu un har artistic deosebit si cu o inteligenta si frumusete fizica sclipitoare, el - dotat cu geniu componistic si cu o voce care iti cutremura intreaga fiinta. Indraznim sa credem ca in tot spatiul romanesc nu exista, dupa piesele lui Ciprian Porumbescu, niste cantece patriotice  mai tulburatoare, cum sunt cele semnate de Ion Aldea-Teodorvici.


CANTEC SI LACRIMI. Sunt carti de literatura care iti manjesc degetele atunci cand le iei in mana, sunt picturi care iti mazgalesc ochiul si sunt cantece care iti murdaresc urechea. Doina si Ion ne-au curatat auzul de dopurile de ceara ale falsului si mincinosului cantec patriotic de pana la aparitia lor in lumea muzicii noastre. In fata lor tremurau slugile oprimantului imperiu.


DE NETÅGÅDUIT. Pierzandu-i pe Ion si Doina, este ca si cum am pierdut inca o bucata din cel mai bun si cel mai fertil pamant al nostru. Asa cum Mateevici de la Cainari a daruit neamului cel mai frumos poem dedicat Limbii Romane, tot astfel Ion de la Leova si Doina din Chisinau ne-au daruit cele mai inlacrimate, cele mai inflacarate si viguroase cantece dedicate pamantului care i-a nascut. Nimeni nu poate nega acest adevar. Poporul, care nu are  o speciala pregatire muzicala, pricepuse de la bun inceput acest lucru si-i indragise pana la lacrimi.


Se stie ca neamul nostru este inclinat sa uite multe lucruri din istoria lui, si bune, si rele. El nu uita insa tot ce s-a creat maret in limba si muzica sa. Iata de ce prinosul muzical al celor doi mari artisti va trai vesnic.

---

Despre autor: