Reteaua de stampile clandestine

ROMÃ…NIA CA O TELENOVELÃ…
Impreuna cu alti cativa, Vasile Cojocaru, plecat din sat sa se angajeze la intreprinderea de pompe, organizase in Floresti un atelier de facut stampile clandestine, cu o retea de desfacere acoperind intreg  judetul. Stampilele erau vandute pe sub mana de oameni varati in afacere de-a lungul timpului: doua vanzatoare la Big-ul din centru, receptionerul de la Complexul turistic Iada sare casa, telefonista din schimbul unu de la Poarta centrala a Combinatului de Utilaj Greu, o taxatoare pe linia lui 3 barat, portarul Spitalului judetean, precum si zece vanzatori de magazine satesti. Asa cum avea sa rezulte din cercetari, cei implicati plasau stampilele false cu deplina complicitate a clientilor. Si anume - asa cum avea sa se arate la proces si, cum, de altfel, avea sa se scrie intr-un patrunzator articol  din ziarul judetean,  telefonista de la Posta Centrala, clientii se interesau mai intai de stampile. Ea - avea sa relateze telefonista, obtinand si circumstante atenuante pentru asta - venise de curand la Posta centrala, transferata de la Oficiul PTTR nr. 3 Floresti. Timp de o saptamana - continua ea sa relateze instantei - observase cu nedumerire ca anumiti cetateni veneau in fiecare dimineata, pe la 10-11, si se apucau sa stea acolo, la cativa pasi de ghiseu, fara nici un rost. Din cand in cand insa ii aruncau  priviri pline de subintelesuri. Cum cativa dintre cei ce-si pierdeau timpul pe acolo, prin sala de asteptare, erau barbati, iar ea era logodita, cauta sa le arate ca au gresit adresa. Pentru ca ea era fidela viitorului sot, care o iubea. Intr-o zi, cand ii zambi unuia dintre barbati, ca sa-i faca in ciuda logodnicului, cu care se certase din cauza unui cornet de inghetata, acela se lipi rapid de ghiseu si intreba scurt: Aveti ceva sa-mi propuneti?. Doamne fereste!, zise la proces telefonista ca i-ar fi zis respectivului, ce sa va propun?! Cum ce - zise la proces telefonista ca i-ar fi zis acela - ceva blugi, Kent. N-am nimic, sa ma bata Dumnezeu!, facu ea, prostita, pentru ca ar fi trebuit sa i-o reteze scurt, sa-i raspunda, specula contravine grav Codului Eticii si Echitatii Socialiste. Cel putin asa  comenta ziarul judetean in articolul sau pe marginea procesului, avand ca titlu "Coruptia" incepe de la acceptare", caci un om nou, constructor al socialismului, da o riposta ferma oricarei tentative de a fi corupt. Asa cum avea sa insiste procurorul in Rechizitoriul sau, vazand raspunsul, cei din sala de asteptare devenisera mai insistenti. Veneau acum dis-de-dimineata, indrazneau chiar sa se opreasca la ghiseu si sa intrebe daca n-avea ceva pentru ei si atat de insistenti, de obraznici erau, incat, ca sa scape de ei - relata telefonista - , ea incepu sa se intereseze pe la cunoscuti daca nu-i pot oferi ceva pentru specula. Astfel facu cunostinta cu receptionerul de la "Caprioara", care o puse in legatura cu Vasile Cojocaru.


Peste cateva zile, cand unul dintre cei din sala de asteptare se prezenta la ghiseu ca de obicei, scoase de sub tejghea, strecurandu-i rapid in mana o stampila falsa de certificat medical - Cat?! facu acela, fara sa se uite la ce avea in mana. 500! - raspunse ea rapid, fara sa miste buzele aproape, aplecandu-se catre microfon si anuntand dulce in difuzoare, Greaca, cine a cerut Greaca, cabina nr. 4, si cand se intoarse catre celalalt avea deja pe ghiseu 500 de lei, 400 pretul cerut de Vasile Cojocaru si 100 pe care si-i oprea pentru ea, fara sa stie Vasile Cojocaru, care ii dadea, cand se intalneau, din cei 400, 100, oprindu-si  pentru el trei.


Astfel, afacerea incepu sa prospere. In  fiecare zi, telefonista le aducea noi stampile false, cu noi inscrisuri, si cei din sala de asteptare de fiecare data dadeau pretul cerut, rapid, fara sa clipeasca macar. Si ca de obicei, ea isi oprea 100, desi la un moment dat n-ar mai fi fost nevoie, devenise amanta lui Vasile Cojocaru, care nu numai ca-i lasa ei toti banii, dar incepu sa-i dea si pe deasupra, scotand de la CEC si ingrijorand familia. Astfel, intreg judetul se umplu de acte false, certificate medicale, adrese, chitante, note de plata, ba chiar si bilete de cinema. De altfel, de aici i se trase si retelei de stampile clandestine. Plasatoarea Virginica Costache, de la Cinema-Centru, ii daduse unuia un bilet fals, pe locul altuia. Cel  cu biletul fals se luase la harta cu posesorul biletului adevarat, fiecare racnind ca celalalt era hot, pentru ca avea bilet fals, si cum filmul nu putea rula, cei doi continuara sa se certe, ba chiar se si apucara de guler. Veni Militia, chemata rapid, care-i aresta si-i duse la circa. Aici cei doi, desi li se dadu drumul, nu voira sa plece, sustineau mortis ca Militia sa stabileasca al cui e biletul fals. Furiosi ca le dadeau batai de cap, cei de la Militie, convinsi ca e vorba despre o greseala a casieritei, se interesara rapid de stampila, hotarati ca, dupa ce le va demonstra ca e vorba despre o greseala, sa le arda cate o amenda amandurora, sa-i invete minte cat or trai sa ocupe cu fleacuri timpul pretios al Militiei. Astfel descoperira ca unul dintre bilete avea o stampila falsa.

---

Despre autor: