Ma credeti sau nu, dar am fost acostat de un barbat intre doua varste, decent imbracat, care a tinut sa-mi spuna dintr-un inceput ca e schizofrenic si ca vrea sa discute despre oamenii de geniu care, ca si el, au avut boli psihice. Omul imi vorbea despre suferinta lui ca de o gripa usoara. In ce-l privea, nu-si facea probleme, dar le ducea grija lui Van Gogh si lui Dostoievschi. Il mai preocupa vietile lui Cezar, Ronald Reagen si Ivan cel groaznic, iar  discutia pe care voia s-o purtam avea ca idee de fond relatia dintre geniu si maladie.


Am citit si eu tot felul de pareri despre secretele clinice ale unor oameni de seama, insa una e sa citesti un articol sau o carte, si alta sa te tina de un nasture si sa ti se uite fix in ochi un necunoscut, care-ti declara ca, in ciuda a ce zic doctorii despre necazul lui, el se simte foarte bine ca schizofrenic si ca si-a gasit chiar si un serviciu de sef. Sunt abordat destul de des de tot felul de insi insistenti, care tin sa-mi spuna cum vad ei situatia politica pe planeta sau care au o magazie in litigiu. Unii sunt atat de imperativi, incat trebuie sa-i asculti pana ce se mai calmeaza. Care se recomanda profesor inventator, care clarvazator, care liber cugetator. Am conversat, intre doua statii de tramvai, pana si cu o doamna extrem de transpirata, care mi-a zis ca poate sa-mi dea, daca ma intereseaza, numarul de telefon al lui Dumnezeu. In statia de tramvai e simplu, fugi spre primul vagon, nu conteaza unde merge, sau cobori la prima, nu conteaza ca ai treaba si ca esti in intarziere. Dar ce te faci cand un necunoscut, care tocmai a iesit din spitalul de psihiatrie, vrea sa te convinga de reversul chestiunii, si anume ca ar fi si el genial sau pe aproape?


In sine, dialogul n-avea nimic amenintator. Atata doar ca-mi rasucise un nasture de la haina, pana ce ramasese cu el in mana si intrase la ambitie si cu al doilea. Domnule, i-am zis chibzuind ca gasisem rezolvarea stanjenitoarei ecuatii in care ma gaseam, dar dumneavoastra nu-mi pareti deloc, dar absolut deloc schizofrenic. Pentru moment, am avut impresia ca nu ma asculta. Il enerva nasturele, care nu voia sa se rupa. Dupa ce l-a smuls, a trecut rapid la al treilea. Si doar ii spusesem croitorului meu ca nu e bine sa-mi faca sacoul la patru nasturi. Lumea e plina de rupatori de nasturi, care se cred genii, fiindca oameni modesti ca mine inca mai poata sacouri la patru nasturi.


Omule, i-am mai zis schizofrenicului declarat, care voia sa stie cu ce ar fi trebuit sa-si inceapa cariera de titan, compunand Simfonia a 9-a cu cor, scriind "Razboi si pace" sau declansand un al III-lea razboi mondial, omule, ce-ar fi sa incepi cu inceputul? Fa-te intai parlamentar roman. In parlament, toti vin imbracati la costum si cravata, iar batranii nu poarta decat haine la doua randuri de nasturi. Dupa aia, poti sa-ti faci de cap cu simfoniile si cu conflagratiile mondiale si n-o sa te intrebe nimeni daca esti sanatos sau zbanghiu.