Capitane, destinatia Corsica! O minune!

Calatorie - Acolo unde in octombrie e vara
 Barca a plecat din port dimineata, la sase. Un huruit puternic trezeste brusc din somn. Apoi, arca a inceput sa se legene. Spre Corsicaa€¦ calatorie de neuitat.   Prea devreme ca sa te dezmeticesti. Prin hublou se vad Coasta de Azur si o bucata de mare. Jean Luc nu-si mai incape in piele de fericire. Traverseaza marea spre Corsica. Acolo unde vara tine pana la sfarsitul lui octombrie. E multumit. Ii lipseau marea de acolo, croazierele din copilarie in golfurile turcoaz, pestii divers colorati. Pregatise barca cu o zi inainte si pornise la drum devreme. "Dimineata nu sunt deloc valuri. Marea este linistita, pare un laca€¦ Iar croaziera, o sa vedeti, va fi spectaculoasa. Balenele ne vor deschide drumul catre Corsica!"   ALTA LUME. Am crezut ca foloseste o metafora, dar nu. Intr-adevar, in drumul spre Corsica am fost "insotiti" de o gramada de delfini si de o balena de 16 metri. Ni s-a aratat asa, dintr-odata,  ca nici n-am apucat sa o fotografiem. De un albastru cenusiu, a aparut la suprafata, in dreapta barcii. Jean Luc a oprit motoarele, ca sa nu o sperie. A stat cateva secunde si s-a scufundat, lasand un vartej de apa in urma ei. In curand aveam sa ne convingem ca "minunat" e sinonim cu acest tinut. Alta lume. In Portul Calvi, o multime de vapoare cu panze, ca-n filmele cu pirati, pavilioane cu cap de mort. Oamenii lejer imbracati, cu esarfe colorate pe cap. Totul de-o boema parca regizata. Alte locuri interesante in Corsica? Porto Vecchio, ascuns intre coline verzi. Ici-colo, vezi vile mici vopsite in culori calde, care aduc cu cele de pe coasta Sardiniei. Si Ajaccio, capitala Corsicii, unde s-a nascut si a crescut Napoleon. Faimoasa casa parinteasca a marelui Bonaparte se afla foarte aproape de cheiul principal si a devenit muzeu. Cu patru etaje, impartita pe vremuri in mai multe apartamente, iti oferea un tur prin incaperile inalte, cu mobilier destul de modest din secolul al XVIII-lea, in care au copilarit Napoleon, fratii si surorile lui. "Corsica, tara lui Napoleon!" Asa i se face reclama pe site-urile turistice. Doar atat? Sunt natura, aventuraa€¦ Motoarele ii sperie pestii si balenele, oamenii sunt prea galagiosi si ii pozeaza vulturii. De fapt, este o minune ce nu se vrea descoperita.   Briose si corsicani In drum spre Bonifaccio, cel mai spectaculos port din Corsica. Jean Luc isi spune parerea: "Cel mai bine ar fi sa alimentam iahtul cu benzina in porturi, sa cumparam mancare si sa acostam in golfuri". Zis si facut. Am strabatut coasta vreo trei sau patru zile si ne-am oprit din golf in golf. Pustiu zeci de kilometri. Doar stancile ce se ridicau din mare: marete, roscate, pazite de vulturi imensi. Din cand in cand, iepuri, caprioare, magari salbatici. Apoi, in sfarsit, un sat. "Corsicanii sunt cam ciudati, uneori chiar rautaciosi. O sa-i evitam cat putem", ne avertizaza Jean Luc. Satul e ascuns, ca o cetate. L-am intrebat pe capitan cum se aprovizioneaza oamenii de aici, daca au curent, ca par izolati. "Cea mai in varsta persoana de aici este o femeie. Anul trecut a implinit 90 de ani si, bineinteles ca a fost sarbatorita de tot satul. Pe vremuri, erau doar patru case. Acum sunt 40 si traiesc ca o familie. Ei si le-au ridicat, singuri, si traiesc din pescuit. O data pe saptamana cheama taxiul din Bonifaccio si merg sa-si faca cumparaturile. Dar nu au nevoie de prea multe, pentru ca isi cultiva in gradina legume, mananca peste proaspat. Si-au deschis si un restaurant, insa nu prea sunt comercianti buni. Sunt fericiti aici si nu prea au nevoie de bani." Dupa ce ne-a facut un mic istoric al localnicilor, Jean Luc s-a oferit sa ne faca totusi rost de o masa la restaurantul din sat. Prea frumos pe mare ca sa coboram! Caci, apropo, cu cat petreci mai mult timp pe apa, devii dependent si nu-ti mai vine sa cobori pe uscat. Nu ne-am dus sa mancam. A doua zi, localnicii au trimis prin Jean Luc briose preparate de ei. "Pentru micul-dejun", i-au zis ei. Si au adaugat: "Sunt biologice!". Corsicanii, izolati? Da. Dar nu rupti de lume. Ciudati? Poatea€¦ Si ospitalieri.  Ne continuam drumul spre Bonifaccio. Care nu se vedea nicaieri. La un moment dat, apare un zid de stanci, iesit din mare. Era zidul cetatii - caci Bonifaccio este port-fortareata. Cu strazi inguste, ce urca la ruinele cetatii construite in perioada Evului Mediu, case vechi din piatra cu mimoze la ferestre. Turistii adora acest loc, pentru ca este romantic. La tot pasul, pe drumurile serpuite sunt restaurante mici, italienesti, cu vedere spre marea€¦

---

Despre autor: