Juriul, care da premiul pentru cel mai bun roman al anului, e pus in fata unei situatii nemaiintalnite: toti scriitorii isi retrag cartile si le incredinteaza altui juriu, care acorda Marele Premiu pentru cel mai prost roman al anului. Cauza e cat se poate de simpla: premiul pentru cel mai prost roman e de zece ori mai mare decat acela traditional pentru romanul cel mai bun. Mai mult, la gala premiilor pentru cele mai proaste carti ale anului, pe langa Marele premiu, vor fi atribuite multe alte premii in bani pentru cel mai plictisitor stil, pentru cea mai stupida intriga, pentru cel mai vulgar limbaj si pentru cel mai neinspirat dialog.


Secretariatul juriului pentru cel mai prost roman e pus si el in fata unei situatii nemaiintalnite. Holul s-a umplut de eseisti, poeti, dramaturgi, autori de proza scurta si traducatori care protesteaza. De ce trebuie sa se acorde un Mare Premiu National numai pentru romancier, intreaba acestia - cand si noi, eseistii si nuvelistii, am publicat carti la fel de proaste? Cei mai revoltati sunt ca intotdeauna poetii, deoarece despre poezia moderna se poate spune la fel de bine si ca e geniala si ca e tampita. Fapt care o face competitiva la amandoua premiile. Juriul, care ar fi trebuit sa acorde premiul anual pentru cel mai bun roman, se revolta si el, intrucat, in afara de sandvisuri si apa plata, nu primeste nimic, pe cand juriul pentru desemnarea celui mai prost roman e platit regeste de un manelist si se indoapa numai cu somon si burbon.

Situatia se inflameaza si mai tare in ultima zi de jurizare, intrucat fostul presedinte al juriului la premiul pentru cel mai bun roman e numit de manelist peste noapte si fara sa se consulte cu nimeni, superpresedinte al juriului la cel mai prost roman. Argumentul acestuia e unul de bun-simt: Normal ar fi fost sa fiu eu seful, fiindca am citit numai carti proaste, dar noul vostru presedinte de juriu le-a citit pe toate, si pe cele bune, si pe cele proaste. N-are decat sa decida, din cartile pe care le-a respins dincolo, care merita sa ia banii aici, la noi. La anul, ca sa nu mai avem probleme din astea intelectuale, o sa invit in juriu topmodele, croitorese si pe cei mai cunoscuti finantatori din fotbal. Iar concursul o sa se cheme "Cel mai bun roman", si toata lumea o sa fie multumita.

Cand juriile impart numai diplome si glorie, treaba merge greu. Daca tot nu se da nimic, spun pe buna dreptate autorii celor mai bune romane, macar sa se dea la toti. Dincoace, la premiile pentru cele mai proaste carti, treaba merge repede, singura problema ivindu-se la premiile unu, doi si trei pentru poezie. Criticii literari folosesc atat de des superlativele, incat pentru volumele de versuri proaste parca nici n-ar exista adjective. Dupa cateva ore de dezbateri, juriul decide corect ca nici un volum de poezie sa nu fie premiat fiindca e pur si simplu prost, ci pentru ca nu e foarte genial, pentru ca e mai putin genial, iar premiul trei, fiindca e si nu prea e genial.