Dupa ‘89, BOR a traversat o criza de adaptare democratica pe care discursul oficial a mascat-o mereu sub tonuri triumfaliste. Acum, bilantul sau veritabil nu mai poate fi aminat. E nevoie de o noua stilistica a relatiei Biserica-societate si de noi continuturi in parteneriatul dintre Biserica si Stat.

Dupa o campanie negativa, axata pe dosarele de Securitate ale unora dintre membrii Sinodului, Colegiul Electoral al BOR a decis ca noul Patriarh este fostul mitropolit al Moldovei Daniel Ciobotea. Putem spera ca, din 12 septembrie incoace, Biserica majoritara a inchis cei 17 ani de tranzitie si a intrat intr-o alta etapa. Ce fizionomie va imprumuta schimbarea atita vreme asteptata? Primul element de raspuns decurge din insasi virsta noului Patriarh. La 56 de ani, Prea Fericitul Parinte Daniel e suficient de tinar pentru a fi purtat blugi. Acum 30 de ani el asculta, probabil, Pink Floyd si dansa - pe la asa-numitele „ceaiuri" tineresti - in ritmurile trupei Deep Purple. Memoria sa personala transporta asadar o experienta istorica bazata pe cultura pop. Apare aici o diferenta biografica de prim ordin si sint sigur ca ea se va reflecta, sublimat, in deschiderea pe care noul Patriarh o va demonstra din start.

In Franta, unde a studiat, sau in Elvetia, unde a predat ecumenism la Institutul de la Bossey, actualul cap al BOR a trait, ca martor inteligent, toate consecintele psiho-sociale si politice ale miscarilor studentesti din mai 1968. Nu voi subestima, in alcatuirea portretului sau de maturitate, intilnirea cu opera Parintelui Dumitru Staniloae si descoperirea subiacenta a marii traditii patristice. Cele doua elemente - secularizare occidentala si „revival" rasaritean - s-au combinat negresit in viata laica si in cresterea launtrica ale noului Arhipastor. Doua lumi si doua limbaje, doua seturi de valori si doua retorici se vor interesecta, prin urmare, in actiunea sa ecleziala. Cred ca o asemenea confluenta e benefica pentru echilibrul dintre „predanie" si „innoire". Prea Fericitul Parinte Daniel dispune de cel mai bun echipament pentru a pastra cumpana dreapta.

Si totusi, slujirea pe care o primeste nu va fi lipsita de serioase dificultati. Dupa ’89, BOR a traversat o criza de adaptare democratica pe care discursul oficial a mascat-o mereu sub tonuri triumfaliste. Acum, bilantul sau veritabil nu mai poate fi aminat. E nevoie de o noua stilistica a relatiei Biserica-societate si de noi continuturi in parteneriatul dintre Biserica si Stat. E urgenta o solutie la pana de credibilitate provocata sub impactul dezvaluirilor din zona CNSAS. E necesara, totodata, asumarea unei „politici externe" menite sa fructifice mostenirea spirituala a Bizantului in Uniunea Europeana si sa clarifice nebuloasele raporturi interortodoxe. O asemenea agenda „reformista" va fi probabil sabotata dinspre mediile monahale ultraconservatoare. Si nici reactia clerului de mir, dominat de comoditatea formalista a starii de fapt, nu va fi una de sustinere unanima. Noul Patriarh are de lucru pentru cel putin doua decenii. Va avea interesul de a-si cultiva aliatii obiectivi si de a negocia, atent, cu exponentii furibunzi ai stagnarii. In ebraica, de unde provine numele sau de calugarie, „Daniel" inseamna „Dumnezeu este judecatorul". Frumos ar fi sa nu trecem cu vederea aceasta axioma.