Doua celebritati, fiecare in felul lui, mester dibaci in profesia aleasa, au fost si mai sunt prezenti printre noi prin muzica si scrisul lor. Daca Murray Perahia s-a exprimat sonor prin lucrari de Bach, Beethoven, Brahms si Chopin interpretate intr-un mod greu de redat in cuvinte elogioase, Stephen King vine cu o confesiune numita "On writing", tradusa si lansata de Editura "Nemira", chiar sub genericul "Misterul regelui. Despre scris". O carte cu totul aparte in lungul sir de carti ale lui Stephen King, o carte despre propria lui viata si destinul lui scriitoricesc. Ce vrem sa relevam prin asocierea, cumva stranie la prima vedere, a celor doua personalitati distincte?
Ca realizarea profesionala si uriasul prestigiu international dobandit nu le-au luat mintile. Am avut neasteptata sansa sa-l cunosc pe Murray Perahia in aceste zile la Bucuresti, unde a fost aplaudat si bisat cu un entuziasm greu de descris. Naturaletea si firescul unui mare artist erau dublate de un bun simt si o modestie exemplare. A vorbit elogios de multi dintre colegii sai de breasla, a evocat cu emotie intalnirile sale cu Vladimir Horowicz sau cu Radu Lupu. Nu vrem sa rezumam un dialog amical, ci sa consemnam o anume atitudine fata de propria arta. Si a lumii din jur. Nu toti suntem genii. Nu toti suntem in stare sa castigam pariul cu propriul destin. Cei doi fac parte dintre cei care au reusit pe deplin. Nu trebuie sa accentuam noi marile lor merite si sa reamintim extraordinarele lor realizari. Dar se dovedeste ca iarna nu-i ca vara, ca ca citam si noi din clasicii nostri, si ca dincolo de luminile scenei sau textura literelor amestecate in forma de carti, exista oameni. Cu carne si sange, cu emotii si trairi, nu simple marionete capricioase si sclifosite, cum de multe ori star sistem-ul ii transforma. Din nefericire. Viata lui Stephen King, o marturiseste cu umor si simplitate, nu a fost scutita de momente tensionate, cand destinul o putea lua razna, ca si banii, ca si familia. Dar a avut forta necesara de a depasi si anii grei cand a fost dependent de alcool sau droguri, a avut incredere in marile valori care sunt ale tuturor, nu doar la indemana marilor talente. Si Murray Perahia a traversat un teribil moment, cand o simpla infectie la mana putea sa-i curme cariera. Dupa cativa ani de recluziune a avut puterea sa revina. L-a redescoperit pe Bach, asa cum Stephen King, dupa un teribil accident rutier, facut praf, a fost obligat sa nu cedeze. Si nu a cedat. Va implini in aceste zile 60 de ani si stie ca nu poate sa primeasca un Nobel. Pentru ca romanele lui SF sau horror, politiste sau de aventuri, dupa care s-au tras zeci de filme, nu pot concura la categoria "mare literatura". El pur si simplu a scris si a povestit ce i-a trecut lui prin cap si cum a putut el sa faca mai bine. Simplu. Nu intotdeauna. Murray Perahia a cautat sunetul pur si armonia deplina dintre om si univers. Cine a fost in Sala Ateneului a vazut pe scena un om obisnuit, calm, senin, cu un aer cuminte de functionar la primarie. Pana in momentul cand incepea sa cante si se transfigura. Si reusea sa ne transmita si noua aceasta extraordinara emotie. Si bucurie de a trai. Nu doar muzica.
Un calduros de 60 de ori "La multi ani!", chiar si post eventum, celor doi mari artisti.