"Procesul Marii Tradari Nationale"

Recursul privind achitarea unor crime de razboi comise de maresalul Ion Antonescu, de Gheorghe Alexianu, guvernatorul Transnistriei, si de Horia Sima, seful Garzii de Fier, este luat in discutie astazi la Inalta Curte de Casatie si Justitie, dupa ce Curtea de Apel Bucuresti a hotarat achitarea acestora pentru unele crime de razboi imputate la procesul din 1946.

In acord cu vointa invingatorilor anglo-americano-sovietici si cu legislatia internationala, Ion Antonescu, aliatul lui Hitler, a fost judecat alaturi de principalii sai colaboratori pentru dezastrul tarii si crime de razboi. La capatul unui proces-spectacol, desfasurat sub semnul "justitiei populare", completul de judecata (din care au facut parte muncitori, tarani, o femeie casnica si un fost chelner la "Capsa") a pronuntat 13 condamnari la moarte. Ca intotdeauna, invingatorii au fost nemilosi cu invinsii.

Generalul Ion Antonescu facuse in timpul razboiului ce a crezut ca e mai bine pentru tara: a mizat pana la capat pe cartea germana si a pierdut. In ciuda bunelor sale intentii, sfarsitul inclestarii ne-a gasit in tabara statelor invinse, vinovate de agresiune impotriva Natiunilor Unite. Dupa razboi au fost judecati oamenii care condusesera statele invinse.

Procesul de la Nürnberg a adus in boxa acuzatilor pe liderii nazisti, pedepsiti drastic pentru crime impotriva pacii, crime de razboi si crime impotriva umanitatii. Philippe Petain, aliatul francez al lui Hitler, erou al primului razboi mondial, a fost de asemenea condamnat la moarte, dar Charles de Gaulle i-a comutat pedeapsa in inchisoare pe viata. Benito Mussolini, seful Italiei fasciste, a fost impuscat alaturi de amanta sa, Clara Petacci.


"TRIBUNALUL POPORULUI". In prima jumatate a anului 1945, in acord cu vointa ocupantului sovietic, dar si cu legislatia internationala, guvernul de la Bucuresti a pregatit judecarea "criminalilor de razboi". Printre masurile luate cu acest prilej s-au numarat adoptarea decretului-lege referitor la urmarirea si sanctionarea celor vinovati de dezastrul tarii sau de crime de razboi si infiintarea unor tribunale speciale, intitulate "ale poporului", la Cluj si Bucuresti. Completul de judecata al acestor instante se compunea din doi magistrati de cariera desemnati de Ministerul Justitiei, condus de comunistul Lucretiu Patrascanu, si sapte "judecatori populari", alesi dintre membrii celor sapte grupari politice care alcatuiau Guvernul Groza, toate fidele Partidului Comunist. Pe langa Ministerul Justitiei s-a format corpul "acuzatorilor publici", cu atributiile obisnuite ale procurorilor, care nu trebuiau sa fie magistrati sau sa aiba studii de specialitate. In "Procesul Marii Tradari Nationale", "acuzatori publici" au fost avocatul Vasile Stoican, Constantin Dobrian, procuror general la Curtea de Apel Timisoara, si Dumitru Saracu, muncitor, fost chelner la "Capsa". In dimineata zilei de 6 mai, la Judecatoria Ocolului VIII din Strada Stirbei Voda, a inceput procesul a 24 de fosti demnitari ai regimului Antonescu.


"CRIMELE DE RAZBOI". Decretul-lege nr. 312 din aprilie 1945, pe baza caruia au fost judecati acuzatii, stabilea doua categorii de culpe - pentru dezastrul tarii si pentru crime de razboi. Conform legii amintite, vinovati de dezastrul tarii se faceau cei care "au promovat hitlerismul sau fascismul si care, avand raspunderea politica efectiva, au permis inaintarea armatelor germane pe teritoriul tarii, iar dupa 6 septembrie 1940 (venirea la putere a lui Ion Antonescu - n.n.) au militat pentru pregatirea sau desavarsirea faptelor de mai sus prin viu grai, prin scris sau prin orice alte mijloace".

Vinovati de crime de razboi erau, in principal, cei care hotarasera declararea sau continuarea razboiului contra URSS si a Natiunilor Unite; au supus la un tratament inuman pe prizonierii sau ostaticii de razboi; au ordonat sau savarsit acte de teroare, cruzime sau de suprimare asupra populatiei din teritoriile in care s-a purtat razboiul; au ordonat sau savarsit represiuni colective sau individuale in scop de persecutie politica sau din motive rasiale asupra populatiei civile; au ordonat sau organizat munci excesive  sau deplasari si transporturi de persoane in scopul exterminarii acestora; au parasit teritoriul national pentru a se pune in slujba hitlerismului sau fascismului si au atacat tara prin scris, prin viu grai sau prin orice alt mod; si-au insusit ilicit si abuziv bunuri private sau publice din teritoriile in care s-a purtat razboiul; au realizat averi in mod ilicit cu ocazia participarii la conducerea razboiului, in orice calitate, ori profitand de legatura lor cu asemenea persoane sau de legiuirile sau masurile de fapt cu caracter hitlerist, legionar sau rasial; au ordonat sau initiat infiintari de ghetouri, lagare de internare ori deportari din motive de persecutie politica sau rasiala; au ordonat edictarea de legiuiri sau masuri nedrepte de conceptie hitlerista, legionara sau rasiala ori au practicat - cu intentie - o executie excesiva a legilor derivate din starea de razboi sau a dispozitiilor cu caracter politic sau rasial; s-au pus in slujba hitlerismului sau fascismului si au contribuit prin fapte proprii la realizarea scopurilor lor politice sau la aservirea vietii economice a tarii in detrimentul intereselor poporului roman. Dupa afirmatia ministrului de Justitie, rechizitoriul numara 190 de pagini.


SENTINTA. La 17 mai, s-au pronuntat 13 condamnari la moarte, dintre care sase in contumacie (pentru capi ai Miscarii Legionare, fosti membri ai guvernului dupa 6 septembrie 1940). La 1 iunie 1946, la sugestia ministrului Patrascanu, Regele Mihai a comutat pedeapsa cu moartea in munca silnica pe viata pentru condamnatii Constantin Pantazi, fost ministru al Apararii, Radu Lecca, fost imputernicit al guvernului pentru problemele evreiesti, si Eugen Cristescu, fost director al Serviciului Special de Informatii. In aceeasi zi, in Valea Piersicilor din Inchisoarea Jilava, Ion Antonescu, Mihai Antonescu, fost ministru de Externe, Constantin Piki Vasiliu, fostul sef al Jandarmeriei, si Gheorghe Alexianu, fostul guvernator al Transnistriei, au fost executati prin impuscare.

Destinul tragic, de erou shakespearian, al lui Ion Antonescu, ultimul maresal al Romaniei, impresioneaza si astazi, la 60 de ani de la moartea sa. Vremurile complicate, cat s-a aflat in fruntea statului, ofera cu generozitate argumente atat pro, cat si contra sentintei sale. Istorici, politicieni, opinia publica s-au impartit in doua tabere, "cazul Antonescu" capatand aspectul unei povesti fara sfarsit.

---

Despre autor: