Premierul prevesteste un viitor luminos, in timp ce analistii de meserie se agata de semnalul de alarma


Netulburat de pietele internationale - unde greu mai pot fi calmate spiritele cu declaratii populiste ale presedintelui Bush despre interventia statului pentru proprietarii de locuinte - premierul Tariceanu isi pastreaza nealterat discursul cu o singura idee: "Ne va fi mai bine". El spune ca "evolutia preturilor pe piata imobiliara este o dovada a interesului pentru piata romaneasca, lucru ce nu poate duce decat la o crestere economica". Intoarsa pe dos, declaratia ar suna mai aproape de realitate: lipsa de interes a investitorilor poate determina o evolutie descrescatoare a preturilor imobilelor, ceea ce ar face sa dispara un puternic element de sustinere pentru cresterea economica.

Asadar, primul-ministru incearca o previziune. Dar predictii se pot face la fel de bine si in sens invers, pentru ca, iata, Standard & Poora€™s a avertizat ca Letonia, Islanda, Bulgaria, Turcia si Romania sunt cele mai vulnerabile tari din regiune daca penuria de lichiditate din prezent s-ar extinde sau s-ar intensifica. Deci totul este ca Statele Unite sa reduca dobanda directoare, sa intre lichiditate in sistem si vulnerabilitatea sa nu se manifeste. Atunci nici interesul investitorilor, nici pretul activelor imobiliare si nici cresterea economica din Romania n-ar fi mai afectate.

Totusi, ar mai fi o precizare de facut. Pe termen scurt, reducerea dobanzii si lichiditatea pot conserva pretul activelor in America si, implicit, amana intrarea pe o curba descendenta a preturilor din Romania. Pe termen lung insa, calitatea imprumuturilor americane se va strica mai mult, lichiditatea nu va ramane doar in sfera bancilor si a creditului ipotecar, ci va ajunge si pe bursa, unde va produce "bule". Intr-un final, inflatia si creditele neperformante vor determina ajustari semnificative.

Ca sa fim si mai expliciti, economistul-sef al Bancii Mondiale anticipa recent o reducere a cresterii economice la nivel mondial. Desi nimeni n-o recunoaste, cresterea economica din ultimul deceniu a fost ingropata in case. Luand in calcul insistenta cu care se incearca sa nu se reduca pretul activelor, atunci fie celelalte ramuri ar trebui sa ia o pauza de crestere, ca urmare a lichiditatilor lipsa, fie bancile centrale vor suplimenta necesarul de lichiditate. Din pacate insa, ambele variante duc in aceeasi fundatura. In primul caz, lipsa lichiditatii restrange activitatea ramurilor producatoare si afecteaza cresterea economica. In cel de-al doilea, aprinderea inflatiei determina corectarea PIB-ului nominal cu o valoare mai mare. Solutia naturala ar fi micsorarea preturilor activelor pentru evitarea inflatiei si a deprecierii de moneda, ceea ce ar elibera lichiditate catre celelalte ramuri ale economiei.

Din fericire pentru noi, romanii, preturile imobilelor nu sunt atat de mari ca in Occident. O reducere a preturilor caselor cu 60% in Statele Unite si cu 50% in Europa de Vest se va transpune - probabil - intr-un recul de 30% in Romania. Dar oricum ar fi, o astfel de evolutie nu inseamna o majorare a preturilor imobilelor, care sa reprezinte dovada interesului investitorilor, "lucru ce nu poate duce decat la o crestere economica" - cum s-a exprimat premierul Tariceanu. Mai degraba e cum a spus Standard & Poora€™s: dac-o sa fie mai rau, in Romania o sa fie cel mai rau.