Arhivele Securitatii sunt pline de tot felul de planuri fanteziste legate de contracararea activitatii „dusmanilor“ din interior ori exterior. O mare parte dintre acestea sunt de-a dreptul absurde. Oare cum putea fi si planul de influentare pozitiva a lui Eugen Ionescu, cel care a pus piatra de temelie la teatrul absurdului? Absurd, evident. Daca l-ar fi cunoscut la vreme, precis dramaturgul ar fi scris o piesa de mare succes. Dupa ce a fost condamnat, in contumacie, la 11 ani de inchisoare, pentru ofensa adusa armatei romane si natiunii, Eugen Ionescu a fost uitat o vreme de serviciile secrete romanesti. Apoi, l-a suparat atat de rau pe Ceausescu, pentru ca i-a cerut sa deschida granitele, incat in preajma dramaturgului Securitatea a mobilizat o intreaga armata de agenti. Obiectivul acestora: „influentarea pozitiva“ a lui Eugen Ionescu. Ce s-a petrecut de fapt, ce sorti de izbanda a avut planul pus la cale de colonelul Mitica Tabacaru, o sa aflati in randurile de mai jos.

La 3 aprilie 1989, cand incepuse deja numaratoarea inversa pentru regimul coumunist de la Bucuresti, Securitatea actualiza dosarul dramaturgului, in care scria negru pe alb ca Eugen Ionescu s-a nascut la 31 noiembrie. E poate mai putin important ca scriitorul vazuse lumina zilei la 13 noiembrie, pe stil vechi, 26 noiembrie pe stil nou, chiar daca pentru respectiva institutie rigoarea avea oarece importanta, cat faptul ca luna noiembrie are intotdeauna doar 30 de zile. De remarcat e insa faptul ca in respectivul dosar nu aparea nimic nou. Mai mult, informatiile culese de mai multi agenti ai Securitatii din strainatate nu erau diferite de cele detinute cu opt ani in urma de aceeasi institutie.
Conflictul dintre autoritatile romane si Eugen Ionescu a avut doua episoade distincte. Primul s-a petrecut de pe vremea cand comunistii inca nu pusesera bine mana pe putere. Cel de-al doilea, in 1977, cand dramaturgul i-a cerut lui Ceausescu sa dea romanilor pasapoarte pentru a putea calatori in lumea intreaga ori pentru a se stabili acolo unde doresc. Toata aceasta ultima poveste a fost perceputa de catre „Geniul din Carpati“ drept o ofensa, iar Eugen Ionescu a fost trecut de catre Securitate pe lista elementelor ostile din randul emigratiei romane.

Condamnat la 11 ani in contumacie
In 1947, autoritatile romane l-au condamnat, in contumacie, pe Eugen Ionescu la 11 ani de inchisoare pentru ofensa adusa armatei si, implicit, natiunii. Asta pentru ca tanarul scriitor, referend de presa la Paris, publicase in „Viata romaneasca“ urmatoarele: „Nici un tip uman nu mi s-a parut vreodata a fi mai rusinos pentru umanitate decat ofiterul roman sau decat un comisar roman, sau un procuror roman. De altfel, ofiterul nu a reprezentat niciodata 'virilitatea>> neamului, el nefiind altceva decat un fel de mahalagioaica, urata, nebuna, proasta si rea“. Pentru ca articolul a aparut intr-o revista adversara comunistilor, toata tevatura a fost folosita drept propaganda, mai ales ca urmau primele alegeri de dupa razboi.
Nu-i exclus insa ca armata sa-i fi lasat oarece amintiri neplacute lui Ionescu. E de pomina episodul in care un plutonier major, afland ca lui Eugen Ionescu i-a aparut volumul NU, i-a cerut sergentului sa-l invoiasca pe tanarul scriitor.
„Ma! Da, ce-i cu cartea aia? Esti tipograf?“, intreaba nedumerit sergentul.
„Nu - raspunde Ionescu. Am scris o carte, adica am scris ce e inauntrul cartii.“ Sergentul nu pare multumit de raspuns si insista: „Aha! Da, da, da... ce scrii pe acolo?“ I se raspunde: „Fac o critica a criticii. (...) Scriu despre sensul tragic al existentei“. Sergentul radea in hohote. Nu se putea opri. La un moment dat, il bate pe Ionescu pe umar si spune: „Ma, dar tampit esti, ma!

Beligan, rol principal in piesa colonelului
Condamnarea la 11 ani de inchisoare corectionala si interdictia unor drepturi timp de cinci ani nu au avut consecinte, pentru ca Eugen Ionescu era deja stabilit la Paris si nu avea de gand sa se mai intoarca in Romania. Nici autoritatile de la Bucuresti nu pareau a fi fost preocupate in mod special de soarta dramaturgului, mai ales ca acesta nu facuse declaratii care sa irite regimul.
Asta pana in 1977. La 21 februarie, postul de radio „Europa Libera“ a transmis un interviu cu Ionescu, care, cu jovialitate, il sfatuia pe Nicolae Ceausescu sa dea pasapoarte romanilor, pentru ca dragoste de tara cu de-a sila nu se poate. Acesta a fost momentul in care Ionescu a devenit tinta. O intreaga operatiune imaginata de catre colonelul Mitica Tabacaru urma sa fie pusa la punct. Dupa cum spuneam mai sus, planul colonelului poate sta oricand la baza scenariului unei piese absurde. Pana atunci, constatam inca o data ca prostia n-are margini.