Am fost, ca multi altii din generatia mea, un iubitor al romanelor lui Ian Fleming, creatorul agentului secret 007 din serviciul secret al majestatii sale britanice, posesor al permisului de asasinat. In interes de serviciu, desigur. De ce oare? Bond nu este nicidecum un model demn de imitat.  Analizat de Kingsley Amis, Bond se dovedeste a fi un simplu instrument, o ghioaga manuita mai mult sau mai putin orbeste de un guvern chinuit inca de nostalgii imperiale. Mereu triumfator, cel putin in ultimul capitol, in lupta sa cu agenti comunisti, cu monstri megalomani si chiar cu un soi de precursori ai terorismului global, el rezista la tortura, depaseste orice obstacol, cucereste orice frumusete. Bautor foarte serios (peste jumatate de sticla de tarie pe zi), de regula sub forma de cocktailuri Martini cu votca. Fumator inveterat (peste 40 de tigarete speciale pe zi), aprinse cu o bricheta Ronson Varaflame. Nu este foarte preocupat de conditia sa fizica (face gimnastica dimineata), consumator de mancaruri grele si nesanatoase. Rareori utilizator de stimulente precum benzedrina, niciodata infricosat de amenintarile dusmanului, mereu gata de o noua confruntare. Bond este schior si alpinist, scafandru si pilot de curse, rasist si sovinist, anticomunist convins. Orfan, in cautarea unei figuri paterne, este pe deplin increzator in seful serviciului secret, M. Mereu preocupat de femeile pe care trebuie sa le cucereasca, dar dispus sa se descotoroseasca de ele fara regrete. Bond a avut si inca mai are succes. Ancorat pe vecie in mentalitatea anilor a€™50 ai secolului trecut, oricate gadgeturi moderne ar folosi, el ramane un fel de antierou longeviv. Chipuri mult mai complexe, Dennis Hillier (creat de Anthony Burgess), Scylla si Babe (eroii lui William Goldman), Jonathan Hemlock si Nicolai Hel (imaginati de Trevanian) si-au pierdut din farmec. Era nevoie de un nou erou. Nou, dar care sa nu prea semene cu James Bond. El a aparut in romanul lui Joseph Garber, "Whirlwind", se numeste Charlie McKenzie si a fost descris de cativa cronicari agresivi drept un Bond geriatric. Rautate gratuita. Charlie are vreo 50 de ani, este vaduv, cu trei copii (doi baieti si o fata) si doi nepotei, de curand iesit din puscaria in care l-au aruncat manipulatiile unor politicieni mai mult decat verosi. Charlie (observati folosirea diminutivului, strict refuzata de Bond) este reangajat pentru a captura o agenta a Rusiei (nu de la vechiul KGB, ci de la modernul FSB!) in a carei posesie se afla un misterios component electronic. Pe vremea lui Bond agentele secrete se multumeau sa fie frumoase si seducatoare, uneori batause. Irina este insa campioana olimpica la scrima, isi pregateste un doctorat in matematica si a absolvit cu brio o academie postsovietica de spionaj. Abandonata de sefii ei, aliata de nevoie cu Charlie, plina de initiativa si competenta, Irina nu mai este urmarita de traditionalii KGB-isti cu dintii lor de metal, palariile si costumele fara forma, ranjetul sadic si accentul monstruos. Dusmanii sunt acum mercenari de toate neamurile, condusi de un rasist sud-african (printre putinii eroi negativi posibili in vremurile noastre de corectitudine politica) sadic, las, iubitor de opera, lipsit de gust. Ce se poate mai rau? Au ramas departe ospetele sardanapalice ale lui Bond, Hillier si Hel. Desi nu foarte batran, Charlie se gandeste de doua ori inainte de a manca inca o gogoasa umpluta cu crema si o alege pe cea care i se pare mai putin nociva pentru sistemul sau cardiovascular. Alcool? Numai de nevoie. Cat despre fumat, nu mai fumeaza nimeni, nici macar eroii negativi, nimeni. Bond primea dosare cu pagini dactilografiate pe hartie subtire, Charlie isi ascunde documentele prin hatisurile internetului, ajutat de un hack-er numit Sledgehammer, adica Barosul. Bond ajungea la destinatie amenintand pilotii avionului cu un pistol capturat de la dusman. Charlie face la fel, dar este ajutat de fiul sau, medic si pilot amator, dar si de adevaratii piloti ai avionului rapit, pe care aproape ca ii convinge de dreptatea cauzei sale. Bond primeste cu mandrie laudele sefilor sai si uneori isi ia o scurta vacanta insotit de frumoasa din povestea respectiva. Charlie isi primeste drepturile la pensie si se retrage dupa casatoria fiului sau cu spioana cumintita. Iar lingoul de ceramica si alte materiale exotice furate de Irina si recuperate de Charlie vor face sau nu vor face invizibile avioanele de lupta ale viitorului. Oare mai conteaza asta?