Omor din dragoste de fabrica

Acum cateva zile, un director al unei firme din China s-a omorat dupa ce jucariile produse de companie au fost retrase de pe piata in Statele Unite. Stirea nu specifica daca a inghitit un trenulet sau daca s-a impuscat, repetat, cu un pistol cu apa grea. Bietul om era chinuit nu neaparat de pierderea pietei, ci de pierderea "fetzei" - numele chinezesc al onoarei. Vedeti dumneavoastra, vopseaua de pe jucarii fusese furnizata de un amic al directorului, probabil fara licitatie. Cum sa mai traiesti asa, cand gustul in materie de prieteni ti-a omorat afacerea?


Bine, nu sunt de acord cu sinuciderea pentru delicte economice. Insa nici sa nu ti se intample nimic nu e bine. Cimitirele romanesti sunt pline de directori care vin cu flori la mormintele fabricilor lor. Ei traiesc bine-mersi, ele, bietele, au decedat cu tot cu sursa de trai, pentru zone intregi. Capsunaritul e doar unul dintre rezultatele incompetentei acestor oameni, prinsi in 1989 prin functii si pastrati de puterea vremii, care stia ca se poate baza pe ei in tot felul de mismasuri.


Directorul care traieste in vreme ce fabrica moare ar putea parea un fenomen romanesc - insa au si altii groparii lor, recompensati cu functii. Cel mai bun exemplu e seful actual de la Chrysler, pus acolo dupa ce-a reusit sa scada cota de piata la fostul serviciu, o companie de retail pe nume Home Depot. Ce s-a intamplat la noi cu directorii succesivi de la Roman, Tractoare Brasov, Semanatoarea sau Statiunea Herculane? Cei mai multi s-au recalificat ca politicieni competenti sa dea legi dupa ce n-au reusit sa dea salarii. Iar altii au devenit manageri pe bune, beneficiind, ca doctorii, de antrenament pe cadavrul fostei intreprinderi. In fond, intre autopsier si chirurg diferenta e doar de temperatura a corpului pe care lucreaza... nu?!


In 17 ani au aparut insa si exemple de directori care n-au lucrat niciodata la stat, insa pe care patronii lor ii cauta si-acum sa le puna pistolul in mana daca tot au adus compania la faliment. Ii cauta degeaba, pentru ca managementul e ca raia: nu mai scapi de el o data ce ti s-a infiltrat in CV!


Cei mai buni manageri prosti sunt aia pe care fabrica, aflata pe patul de moarte, ii cauta sa-i pupe ultima oara. Ei n-au nevoie de competenta si nici n-au unde s-o puna: tot portbagajul de la jeep e plin cu carisma. Ca si lacustele, carisma se hraneste pe plan local cu tot ce nimereste, de la nervii angajatilor si pana la bugetele uriase de aventuri si investitii. Cand se termina locul, managerul carismatic pleaca sa zambeasca intr-un alt birou, unde e imediat angajat. Multinationalele au exemple din astea cu sutele, pe la nivelurile 2 si 3. Probabil ca exista o fabrica si pentru ei pe undeva (banuiesc ca-n Oltenia, dar n-am nici o dovada!).


In rest, am auzit ca se poarta contractele pe 1 leu salariu si restul la performanta. Nu pot decat sa salut initiativa, mai ales ca la 1 leu nu gasesti un glont, sa dai cu tunul!

---

Despre autor: