Pagini intregi cu doleante au primit organizatorii romani de la managerii artistilor straini care vor cinta la Bucuresti. Dar nu s-a auzit ca vreun artist roman sa fie intrebat ce-si doreste la cabine sau in camera de hotel. Incubus nu vor carne grasa si nici ceapa, The Pussycat Dolls au cerut jeleuri gumate, iar The Prodigy, mincare vegetariana gatita. Pink are nevoie de un blender, sa-si faca suc, Faithless au cerut cajun si sampanie rose, iar Alice Cooper, frapuccino de vanilie si suc fara cofeina. Si astea trebuie musai respectate, pentru ca sint stipulate in contract. Noi i-am intrebat pe romani ce vor la un concert. Iar oamenii au glumit, s-au revoltat impotriva „strainilor" sau pur si simplu ne-au facut cunoscute pretentiile.

Dan Bittman (Holograf): „As cere zece fete, intre 18 si 25 de ani, si o sticla mare, de 2 litri, de apa plata. Nu fructe si alte prostii de-astea. Si cred ca si Edi (n.n. - Petrosel, tobosarul formatiei) ar cere la fel. Glumesc, desigur...".

Mircea Baniciu: „Cind vorbim cu organizatorii, cerem pretul, adica onorariul pe care mergem, plus TVA, care inseamna transportul, votca si alimentele. Acum, ca e prea cald, am inlocuit votca cu vinul".

Luminita Anghel: „Ce, Doamne, iarta-ma? In ce conditii de-ti sta mintea in loc cinta artistii romani, cu zburatoare, gindaci pe sus... Ce sa zic ca as cere, poate doar asa, sa zic ceva sa fac lumea sa rida... Imi amintesc de un concert cu Sistem, aici in tara, nu mai stiu localitatea, cind am fost cazati la un hotel care n-are gasire pe lumea asta. Cadeau robinetele de la baie, daca le atingeai. Cam asa stau lucrurile, ca sa nu creada lumea ca artistul roman sta pe roze. In strainatate, am fost cazata la hoteluri de 5 stele, iar in camera aveam, din partea organizatorilor, ba o sticla de sampanie, ba fructe si vin rosu sau un cos cu flori. Am inceput de ceva timp sa pun conditia sa am o camera civilizata, de minimum 4 stele. Sint acum in masura sa nu mai accept sa cint in orice situatie".

Ionut Contras (manager Phoenix): „Nu sintem dintr-aia cu fite, dar la fiecare concert cerem zece prosoape albe, un bax de apa plata, la jumatate de litru, un altul de apa minerala, un bax de Cola, cafea, ceai de fructe sau lamiie si miere de albine. Cerem si fructe. Daca organizatorii nu ne pot asigura fructele proaspete, merg eu si cumpar de la un aprozar...".

Andreea Banica: „In cabina, doar apa plata la temperatura camerei, nu conteaza marca. La hotel, conditii decente, sa fie de minimum 3 stele, curat. In camera, fructe proaspete".

Ombladon (Parazitii): „Care cabine? Nu exista asa ceva! Noi nu avem statutul alora de afara, ca asa sintem noi, romanii. Habar n-am ce am cere, n-am fost pusi pina acum in postura asta".

Tudor Chirila (Vama): „Noi cerem gheata, prosoape, racoritoare, Red Bull, in general, necesare, consumabile. De o bucata de timp, managementul nostru stipuleaza asta in contract. Exista si pretentii la hotel, care trebuie sa fie de la 3 stele in sus. Vara, camerele trebuie sa aiba si aer conditionat, iar eu vreau si Internet. Dar, de cele mai multe ori, am eu Internet. Sintem destul de modesti si intotdeauna ni s-au respectat doleantele."

Anda Adam: „Nu as cere nimic iesit din comun, doar ce am nevoie pentru o buna desfasurare a unui concert. Nu vreau sa accept ca foarte multi bani cistigati intr-un timp relativ scurt te schimba in asa fel incit devii absurd prin cerinte. Dar se pare ca avem multe exemple in lumea asta, ca altfel nu apareau genti de peste 100.000 de euro!!!".

Zoltan Andras (Sarmalele Reci): „Pentru Romania, o tara care si azi, in unele localitati de pe marginea drumurilor internationale, inca are toalete mizerabile, o tara in care poate fiecare a doua persoana inca sufera de pe urma saraciei comunismului, e destul de greu de inteles de ce un artist din Occident cere sa i se acorde un minimum sau un maximum de confort si atentie. Pentru o trupa din Romania, la un concert, fie la un festival sau la o festivitate gen Zilele orasului, fie la un concert de club, organizatorilor nici nu le trece prin minte sa includa «protocolul din culise» sau «cabina artistilor» printre capitolele negociabile, adica onorariu, cheltuieli de transport, cazare, masa etc. In schimb, cind Sarmalele Reci au participat, alaturi de alte citeva trupe romanesti, la Festivalul de la Zaragoza, in septembrie 2006, printre toate lucrurile considerate de organizatori ca de la sine intelese a fost si o cabina cu numele Sarmalele Reci pe usa, amenajata in spatele scenei. In cabina erau lazi frigorifice cu bauturi racoritoare, apa si whisky, iar pe mese erau platouri cu fructe proaspete. A fost o senzatie foarte placuta sa ne petrecem minutele dinaintea spectacolului in acea ambianta relaxanta, simtind si in acest fel nu numai ospitalitatea, ci si importanta pe care ne-o acordau organizatorii.

Poate ca, dincolo de acest nivel, a cere sa ai o camera de hotel proaspat zugravita in culoarea roz sau verde sau o camera de baie cu faianta violet este deja un element cu care se joaca managerii pentru publicitate. Insa cred ca o trupa care are ceva de spus muzical nu recurge la asemenea tehnici".

Mirabela Dauer: „Nu stii ca noi am fost mereu pupincuristi cu strainii? Noi nu avem nici cabine. De aceea, in primul rind, as cere o cabina civilizata. Si niste apa, ca sa nu ne-o mai platim de fiecare data, chiar si atunci cind sintem invitati la televiziuni".

Anna Lesko: „Rareori cer cazare, pentru ca de obicei plec in aceeasi seara inapoi, acasa. In serile in care am doua-trei concerte, la ultimul loc de cintat cer o camera de hotel decenta, de trei stele".

Nelu Dumitrescu (Iris): „N-am fost intrebati de nici un organizator de doleante. Nici noi nu cerem ceva anume in camere sau la cabine, pentru ca nu credem ca ni s-ar da, s-ar zice ca sintem fitosi. Nu e normal ca trupe de mina a doua care vin aici sa cinte sa fie platite cu sume de 10.000-15.000 de euro, iar noua, daca cerem 5.000-6.000, sa ni se spuna ca e prea mult. Noi cerem sase camere, masa de prinz asigurata, apa minerala, o bere sau un suc la scena. Nu sintem pretentiosi. Daca am cere ce cer astia, ni s-ar zice sa stam acasa. Poate or ajunge copiii nostri la nivelul celor de afara, in privinta asta. Pina acum un an am stat cite doi in camera, era bine, mai vorbeam. Acum, stam separati, din motive de-astea, unul mai sforaie...".