Toata lumea urla impotriva traficului, a downloadarii necontrolate, a culturii de supermarket. Haideti sa vedem si partea buna.

Traficul imposibil din Bucuresti mi-a readus doua placeri, de exemplu: radioul si ascultarea albumelor in intregime. E o miscare retro generata de prea multa „civilizatie" a tevilor de esapament. Incepusem la un moment dat, din lipsa de timp si de rabdare, sa ascult numai bucatile preferate din trupele preferate. Pe cind acum, daca apare ceva nou si bun, pot savura in intregime toate piesele, am timp berechet. Pina la Unirii pot sa le ascult si de doua ori daca prind o zi in care Videanu a mai inchis vreo doua noduri rutiere (plus vreo doua coloane oficiale).

O alta dimensiune pozitiva a unui neajuns clasic ar fi downloadarea la gramada. Dupa ce s-au plictisit de blockbustere luate cu mult inainte sa apara pe marile ecrane, internautii incep sa se orienteze catre alte zone. Se poate vedea cu ochiul liber, de exemplu, o orientare catre film clasic, catre filme rare sau din zone cinematografice europene mai putin frecventate. La fel, a reaparut gustul pentru seriale cult, oamenii renuntind sa mai stea dupa programele tv atit de capricioase sau de-a deptul imprevizibile.

Supermarketul, atit de demonizat, aduce cel putin o latura pozitiva care ar trebui sa fie foarte pe placul conservatorilor. Am vazut prin marile magazine si familii fericite, e o distractie perfecta pentru celula de baza a societatii. Parintii isi invata copiii sa citeasca E-urile de pe etichete, mai rasfoiesc cite o carte sau mai asculta o muzica in zonele de „entertainment" si chiar iau masa impreuna la iesirea din magazin. Cind vad zimbete familiale largi prin supermarketuri si figuri preocupate de furnici stringatoare care trebuie sa hraneasca musuroiul, mie mi se umple inima de bucurie. Asta mai ales in conditiile in care mutra incruntata si stresata e sport national la noi.