Record de spectatori, vineri, la piesa „Purificare", din cadrul Festivalului de la Sibiu.

Sute de tineri, multi dintre ei cu figuri de punkeri rai ce nu stiu de gluma, tatuati si cu creste multicolore in cap, ce amenintau „sparg geamurile, sa intru in sala", se amestecau cu alte sute de oameni seriosi care venisera la Sibiu sa vada cel mai controversat spectacol al stagiunii trecute: piesa „Purificare", scrisa de o femeie care a fost o clienta obisnuita a spitalelor de nebuni, Sarah Kane, piesa montata de un regizor mereu surprinzator, Andrei Serban.

„Purificare" se joaca la sediu, la Teatrul National din Cluj, cu un numar limitat de spectatori. E un spectacol gindit pentru un spatiu intim, pentru ca este o montare ce ii expune foarte mult pe actorii care joaca de multe ori goi, in scene foarte tari. Cu putin timp inainte de inceperea spectacolului, in sala de sport, un spatiu creat pentru intreceri sportive, si nu pentru teatru, se aflau mai bine de 750 de persoane. Sala gemea de spectatorii care creau un vuiet de nedescris. Chiote, agitatie si foiala. Era ca un stadion incins in asteptarea fluierului de incepere a unui meci de fotbal.

Simtind, probabil, ca acesta nu va fi un spectacol obisnuit, regizorul Andrei Serban a urcat pe scena si a cerut publicului sa coopereze cu actorii si sa nu comenteze in nici un fel pe durata desfasurarii spectacolului. „Va invitam sa calatoriti alaturi de noi. Curaj si legati-va centurile de siguranta!".

Ce a urmat a fost de nedescris. Toata acea arena plina ochi respira in acelasi ritm cu actorii. Timp de doua ore nu s-a auzit nici o soapta. De pe scena, valuri-valuri de emotie inundau pur si simplu sala. Publicul nu a fost marcat de scenele de o extrema violenta sau de momentele hard de sex, ci de strigatul de groaza si de singuratate al fiintei umane captive in acest ospiciu imens care este societatea, ca intr-un „Zbor deasupra unui cuib de cuci" scris cu singe. Piesa s-a jucat intr-un ritm dracesc, spectacolul terminindu-se cu o ora mai devreme decit era prevazut, fara a fi sarita nici macar o singura scena. Intre public si actori s-a creat o chimie incredibila. La final s-a aplaudat zeci de minute. Cei 750 de oameni au iesit din sala in-tr-o liniste desavirsita. Nimeni nu incerca macar un comentariu.

A doua zi, Andrei Serban a avut o intilnire cu presa si cu spectatorii. Regizorul a declarat ca a fost cel mai bun spectacol cu „Purificare", marturisind ca s-a simtit ca in arenele romane, ca pe stadion sau, si mai bine, ca in amfiteatrele grecesti, unde forta publicului dadea forta actorilor. „Nu e deloc nelalocul ei aceasta asociere, pentru ca de fapt aceasta fata, Sarah Kane, care a murit sinucigindu-se la 28 de ani, a scris o tragedie moderna. Ca in tragediile antice, si aici se ajunge la purificare prin suferinta violenta."

Un tinar si-a luat inima in dinti si, scuzindu-se indelung ca nu e un om citit, ca a venit la teatru fara sa fi stiut nimic despre autoare sau despre text, a marturisit ca a fost profund miscat. Serban i-a raspuns ca el reprezinta spectatorul ideal.

„Pe vremea cind lucram cu Peter Brook, am fost in Iran, in sate in care nu patrunsesera inca «miracolele» moderne, gen Coca-Cola sau televiziune. Coboram din autobuze si, in poarta satului, intindeam in praf un covor pe care incepeam sa jucam. Satenii se adunau in jurul nostru si participau afectiv la joc. Veti spune ca erau spectatori neavizati. Ei bine, nu. Erau spectatori autentici. Cind vii la teatru, nu trebuie sa vii cu lectiile facute. Iti iei pur si simplu bilet de calatorie si, daca la finalul spectacolului ai ramas pe loc, nu ai fost transportat nicaieri, poti sa-ti ceri banii inapoi, ca la CFR."

Andrei Serban - Regizor Cind vii la teatru, nu trebuie sa vii cu lectiile facute. Iti iei pur si simplu bilet de calatorie si, daca la finalul spectacolului ai ramas pe loc, nu ai fost transportat nicaieri, poti sa-ti ceri banii inapoi, ca la CFR.

Miine, spectacolul „Made in China", la Teatrul Desant; detalii la www.cotidianul.ro/select