Omul, din cele mai vechi timpuri colectiona diferite obiecte. In prima etapa culegea si strangea obiecte necesare supravietuirii. Cu timpul acest obicei s-a transformat, si din necesitate a devenit pasiune.
Astfel au aparut bibliofilii, filatelistii, columbofilii, numismatii etc. De cateva decenii, in Occident au aparut o noua pasiune: scripofilia. Terminologia anglo-saxona "scripophily" a rezultat din combinarea a doi termeni din limbile engleza si greaca: scipo si philos, insemnand dreptul de a detine ceva in calitate de proprietar, respectiv din dragoste. Deci, scipofilia inseamna colectionarea actiunilor, obligatiunilor si hartiilor de valoare vechi, scoase din circulatie. Scripofilia a castigat teren pe plan mondial ca hobby la mijlocul anilor '70, odata cu introducerea sistemelor electronice de tranzactionare de valori. Tot ca o ramura a scripofiliei sunt colectionate si hartiile cu antet, politele de asigurare, diplomele, brevetele, titlurile de proprietate si biletele de loterie. Scripofilii au si o organizatie mondiala, International Bonds and Shares Society.
Cele mai vechi actiuni
Atractia pentru a detine o actiune dateaza din momentul aparitiei acesteia, in anul 2000 iH. Insa tranzactiile cu actiuni in sensul de azi a inceput in anul jurul anului 1000 dH. in portul italian Amalfi, cand costul expeditiilor comerciale maritime erau divizate in parti sau procente, fiecare parte avand o valoare prestabilita. Contra unor sume de bani investitorii vremii primeau un document financiar pe care puteau sa-l pastreze pana la finalizarea expeditiei sau il puteau revinde inainte de termenul stabilit. Aceasta forma de finantare-investire a expeditiilor comerciale a continuat pana in secolul XIX-lea si a constituit baza viitoarelor finantari pentru diferite societati comerciale. Printre primele asemenea societati s-a numarat "Compania Indiilor de Est". Cele mai vechi actiuni si obligatiuni erau documente olografe, fara un design sau insemne speciale, a caror validitate si unica modalitate de a le proteja de falsificatori erau semnaturile si sigiliul emitentului. Epoca moderna a actiunilor si obligatiunilor emise pe suport de hartie incepe in a doua jumatate a secolului XIX-lea si se termina in anii '80 ai secolului trecut. La realizarea grafica a acestor documente au contribuit o serie de artisti de renume apartinand stilului artistic Art Nouveau sau Art Deco. Sute de emitenti de actiuni si obligatiuni romanesti au apelat la artisti de marca, printre care Nicolae Grigorescu, Nicolae Vermont, Basarab, Coconaid sau Costin Petrescu. Cele mai reusite documente au fost realizate la o serie de tipografii renumite, ale vremii, printre care Institutul de Arte Grafice Carol Gobl si Fiii, Stabilimentul Grafic Samitca din Craiova, Tipografia Luceafarul sau Atelierele Minerva.
Colectia Ambrus
In Romania, pasiunea pentru a colectiona hartii de valori vechi a inceput abia dupa caderea regimului comunist. Printre putinii scripofili romani cunoscuti si pe plan international este colectionarul Francisc Ambrus. Recent a vernisat cea de a doua editie a expozitiilor sale personale. Cu aceasta ocazie el a expus in jur de 400 de piese, multe dintre ele extrem de rare, care pe piata internationala valoreaza mii de euro. Printre multele piese expuse se remarca una, a carei grafica ii apartine marelui pictor Nicolae Grigorescu. Expozitia este o incursiune inedita in imagini a trecutului tumultos al Finantei Romanesti, Industriei, Capitalului si Bursei, a modificarilor geo-politice survenite pana la 1948. Exponatele, prezentate intr-o mare varietate grafica, pe branse si zone teritoriale, cele 400 de actiuni si obligatiuni romanesti au transformat un hobby intr-o lectie de istorie. "Scopul declarat al expozitiei si al celor facute pana acum, este de a-i sensibiliza pe vizitatori si de a-i determina sa-si sacrifice din timpul lor acordand un pic de interes acestor frumoase marturii ale trecutului istoric al Romaniei, colectionandu-le sau studiindu-le", ne-a declarat Francisc Ambrus.