Prima categorie o reprezinta cei ce se tem ca liberalii ar putea sa-si piarda identitatea, evoluand spre stanga. Riscul e minim. A doua categorie - cea mai interesanta, pentru moment - sunt cei din partidul "prezidential". Ei ar fi preferat sa-i vada pe domnul Tariceanu si ai lui parasind puterea si anuntand alegeri anticipate, pe care adversarii lor le-ar fi castigat. Cu alte cuvinte, cei care critica drept lipsa de caracter cvasi-alianta PNL-PSD nu au o alta alternativa de guvernare decat alegeri anticipate, ceea ce PNL refuza. Se poate discuta, desigur, pe aceasta tema, dar "pacatul" nu mi se pare relevant. Timpurile s-au schimbat. De altfel, liberalii nu sunt la prima lor alianta cu PSD-ul; ei au intrat in Guvernul FSN Stolojan in octombrie 1991, iar in prezent Stolojan e "omul" lui Basescu!
In cei 15 ani care s-au scurs de atunci, FSN-ul, devenit PDSR si PSD, si-a modificat identitatea, devenind coautorul aderarii Romaniei la NATO si Uniunea Europeana. Nu se mai poate vorbi, deci, de actuala colaborare PNL-PSD ca fiind o "mezalianta", in ciuda caracterului intarzietor al PSD pentru reforme si, mai ales, al fostului sau presedinte, Ion Iliescu. PSD-ul de azi este - cum se spune pe nemteste - "salonfähig", apt sa calce pe parchetul unui salon, cu atat mai mult cu cat liberalii de azi nu mai sunt nici ei cei antebelici...
De ce sa fim, deci, severi cu cvasi-alianta PNL-PSD? Criticile - interesate - venind din Partidul Democrat al presedintelui Basescu sunt de inteles, insa...