Dezbaterea electorala prezidentiala din Franta nu a inceput si nu s-a terminat cu confruntarea acerba televizata de miercuri noapte. Desi, conform obiceiului, comentatori si centre partizane au revendicat victoria in dezbatere fie pentru Sarkozy, fie
Dezbaterea electorala prezidentiala din Franta nu a inceput si nu s-a terminat cu confruntarea acerba televizata de miercuri noapte. Desi, conform obiceiului, comentatori si centre partizane au revendicat victoria in dezbatere fie pentru Sarkozy, fie pentru Royal, ultimul cuvant il vor avea urnele. Intr-o analiza publicata de ziarul Le Monde in ziua dezbaterii se arata ca ultimele trei dezbateri ce au avut loc intr-un astfel de cadru "nu au avut nici un efect percutant asupra rezultatului final". Tot astfel se explica in parte si comportamentul protagonistilor in timpul dezbaterii televizate: Segolene Royal nervoasa si agresiva, aproape ca la un miting al stangii, si un Sarkozy calm, contrar obiceiului. Cu putin timp inainte de dezbatere, sondajele il dadeau pe Sarkozy castigator cu 53% din voturi, iar pe Royal perdanta cu 46% din voturi. Deci candidatul de dreapta se afla, dupa cum afirma majoritatea observatorilor, in postura de a-si consolida pozitia, iar candidata de stanga in postura de a obtine reducerea sau eliminarea distantei. Pe o banca din gradina Luxembourg, o alegatoare mai in varsta spunea unei prietene mai tinere: "Ai auzit ca Segolene a spus despre Sarkozy ca el se comporta ca si cum ar sti totul despre toate. Iar Sarkozy i-a raspuns ca Segolene nu stie nimic despre nimic". La aceasta relatare, un al treilea, care se afla pe aceeasi banca, fara a avea vreo legatura cu cele doua, le-a aruncat o privire dezaprobatoare, gata de harta. O imagine din multe ale Frantei de astazi, care isi va decanta optiunile duminica, la urne.
Stanga versus Dreapta
Desi optiunile au doua chipuri de oameni politici, alegerea nu se limiteaza la persoane, ci se extinde la alegerea unei schimbari radicale in modul de a face politica pe care si-l asuma fiecare dintre cei doi candidati. Dezbaterea a putut dovedi ca, in timp ce programul prezidential de stanga nu aduce nimic nou, de substanta, prin comparatie cu populismul de alta data, fiind chiar mai putin indraznet decat initiativele economice si politice ale lui Mitterrand, programul candidatului de dreapta cauta solutii noi care se distanteaza de cele prezentate de precesorii sai de dreapta. Totul va fi decis de credibilitatea celor afirmate in dezbatere si mai ales de capacitatea de realizare dupa primirea mandatului. Sarkozy a incercat chiar sa destinda atmosfera, laudand calitatile adversarei sale de pozitie, care n-a avut ecou de cealalta parte a mesei, ultimul cuvant al candidatei socialiste fiind un discurs ideologic despre binefaceri ale politicii stange reinnoite. Ea a mers pana acolo incat sa sugereze ca nu trebuie confundate parerile sale politice cu cele ale sotului ei, actualul conducator al Partidului Socialist Francez, Francois Hollande. Diferiti observatori subliniaza ca pierderea alegerilor de catre candidata socialista ar putea insemna pierderea postului de conducator al PS pentru Hollande, dat fiind ca sprijinirea de catre el a candidaturii lui Segolene Royal este contestata in interiorul partidului.
Adevarata miza
Din mai multe puncte de vedere, miza acestor alegeri prezidentiale este mult mai mare decat mandatul de presedinte. Extrema dreapta iese profund diminuata de pierderile suferite de Frontul National al lui Jean Marie Le Pen. Decizia acestora de a ordona membrilor partidului sa nu voteze pentru vreunul din cei doi candidati este considerata o incercare de a reveni in scena la scadenta electorala urmatoare, alegerile legislative. Chemarea lui ar putea rasuna in gol dupa ce un milion de membri ai partidului lui Le Pen au votat pentru Sarkozy inca din primul tur. Despre configuratia stangii ce sa mai vorbim, in conditiile in care primul partid de alta data, Partidul Comunist, se invarte in jurul procentului descalificant de putin peste 1%. Fapt criticat de fostul secretar general, care a obtinut la ultimele alegeri prezidentiale 3%. Un exemplu de de-comunizare democratica cu ajutorul urnei de vot. Un contrast flagrant cu cei de prin alte parti, care au incercat sa revigoreze rosul de mai sub nume socialist. Cat priveste centristii Frantei al caror conducator, Francois Bayrou, a anuntat eventuala aparitie a unui partid democrat, soarta lui pare pecetluita de anuntul lui Sarkozy ca toti deputatii au trecut de partea sa.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.