Stanga versus Dreapta
Desi optiunile au doua chipuri de oameni politici, alegerea nu se limiteaza la persoane, ci se extinde la alegerea unei schimbari radicale in modul de a face politica pe care si-l asuma fiecare dintre cei doi candidati. Dezbaterea a putut dovedi ca, in timp ce programul prezidential de stanga nu aduce nimic nou, de substanta, prin comparatie cu populismul de alta data, fiind chiar mai putin indraznet decat initiativele economice si politice ale lui Mitterrand, programul candidatului de dreapta cauta solutii noi care se distanteaza de cele prezentate de precesorii sai de dreapta. Totul va fi decis de credibilitatea celor afirmate in dezbatere si mai ales de capacitatea de realizare dupa primirea mandatului. Sarkozy a incercat chiar sa destinda atmosfera, laudand calitatile adversarei sale de pozitie, care n-a avut ecou de cealalta parte a mesei, ultimul cuvant al candidatei socialiste fiind un discurs ideologic despre binefaceri ale politicii stange reinnoite. Ea a mers pana acolo incat sa sugereze ca nu trebuie confundate parerile sale politice cu cele ale sotului ei, actualul conducator al Partidului Socialist Francez, Francois Hollande. Diferiti observatori subliniaza ca pierderea alegerilor de catre candidata socialista ar putea insemna pierderea postului de conducator al PS pentru Hollande, dat fiind ca sprijinirea de catre el a candidaturii lui Segolene Royal este contestata in interiorul partidului.
Adevarata miza
Din mai multe puncte de vedere, miza acestor alegeri prezidentiale este mult mai mare decat mandatul de presedinte. Extrema dreapta iese profund diminuata de pierderile suferite de Frontul National al lui Jean Marie Le Pen. Decizia acestora de a ordona membrilor partidului sa nu voteze pentru vreunul din cei doi candidati este considerata o incercare de a reveni in scena la scadenta electorala urmatoare, alegerile legislative. Chemarea lui ar putea rasuna in gol dupa ce un milion de membri ai partidului lui Le Pen au votat pentru Sarkozy inca din primul tur. Despre configuratia stangii ce sa mai vorbim, in conditiile in care primul partid de alta data, Partidul Comunist, se invarte in jurul procentului descalificant de putin peste 1%. Fapt criticat de fostul secretar general, care a obtinut la ultimele alegeri prezidentiale 3%. Un exemplu de de-comunizare democratica cu ajutorul urnei de vot. Un contrast flagrant cu cei de prin alte parti, care au incercat sa revigoreze rosul de mai sub nume socialist. Cat priveste centristii Frantei al caror conducator, Francois Bayrou, a anuntat eventuala aparitie a unui partid democrat, soarta lui pare pecetluita de anuntul lui Sarkozy ca toti deputatii au trecut de partea sa.
Despre autor:
Sursa: Ziua
Te-ar putea interesa si:
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.
-
Ce planuri are PKO Bank în România: cea mai mare bancă din Polonia are active...
Sursa: futurebanking.ro
-
Sumă record cheltuită de utilizatorii OnlyFans în 2024. Câți bani au ajuns la...
Sursa: wall-street.ro
-
ANALIZĂ VIDEO Primele produse tehnologice sunt mai mereu proaste
Sursa: start-up.ro
-
Paște 2026: cât costă un cozonac plin cu de toate, în București
Sursa: retail.ro
-
Cine sunt speakerii Green Forum 2026: Cum finanțăm?
Sursa: green.start-up.ro
-
Victor Rebengiuc, omagiat de 4.000 de oameni pe scena Sălii Palatului: Unele...
Sursa: kudika.ro
-
Copilul îți spune nu mă iubești: ce înseamnă cu adevărat și cum răspunzi ca...
Sursa: garbo.ro