De vorbă la Europa Liberă

Pană la urmă, oricate explicații i-am căuta
(ori i se vor fi găsit),
lucrul rămane cat se
poate de ciudat.

După 1989, de pe redutele criticii literare de intampinare din ultimul deceniu ceaușist s-au retras toate numele sonore și temute ale vremii, de la Nicolae Manolescu, Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, la Eugen Simion, Mircea Martin, Lucian Raicu, Valeriu Cristea, Mihai Ungheanu, Mircea Iorgulescu. Ca la un semn, au trecut spre politică, gazetărie, academism. Nici excepțiile (Ion Pop, G. Dimisianu, Cornel Ungureanu, Cornel Moraru) nu se mai pronunță sistematic. Încă n-am gandit serios chestiunea, insă, recunosc, mă simt cam straniu comentand un volum de interviuri semnat... Mircea Iorgulescu: "Convorbiri la sfarșit de secol", Editura Fundației Culturale Romane.

Citeste si:

În afară de reeditarea cărții despre Panait Istrati, numele lui Mircea Iorgulescu a fost vehiculat in ultimii ani aproape exclusiv in sfera presei audio (dialogurile cuprinse aici au fost difuzate la Radio Europa Liberă intre februarie 1997 și august 1999) și ca personaj negativ (indelung delator) in memorialistica lui Bujor Nedelcovici.

Drept este că natura de gazetar (polemist și chiar pamfletar) a fostului critic literar a fost incă de la inceput invederată, astfel incat genul interviului se vede slujit din plin de sagacitatea și fondul incisiv al autorului, chit că acesta nu-și alege interlocutori antinomici "doctrinar", adică din dreapta spectrului politic (nu figurează, de pildă, in sumar Alexandru Paleologu, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, Ana Blandiana, Mihai Șora sau H.-R. Patapievici, iar Monica Lovinescu reprezintă o excepție, mai degrabă in contextul RFE), ci temperamente preponderent de (centru) stanga sau cu echilibru prudent-incolor de la Geo Dumitrescu, Z. Ornea, Adrian Marino, Mihnea Berindei, B. Elvin, Augustin Buzura, Leon Volovici, Herta Müller, Tita Chiper, Gelu Ionescu, la Mircea Zaciu, Șt. Aug. Doinaș, Octavian Paler, Nicolae Manolescu, Nicolae Breban, Lucian Boia, Florin Constantiniu, Radu Beligan, William Totok, Gerhardt Csejka ș.a.

DETALII INCITANTE. Bineințeles că pagina mustește de detalii incitante. Un Doinaș autodefinit in formula lui Negoițescu, de om cu mască ("nu știu dacă sunt atat de apolinic precum sunt văzut"). Geo Dumitrescu recunoscand apăsat că a făcut "eforturi supraomenești" după 1954 (cand a fost exclus din partid) să scrie poezie proletcultistă ca Nina Cassian, Dan Deșliu sau V. Tulbure: "Din păcate sau din fericire, nu mi-a ieșit nimica". Monica Lovinescu, oripilată de conformismul și năuceala scriitorului valah odată ieșit din dictatură: "Colocviul cel mai slab la Uniunea Scriitorilor a fost cel din aprilie 1990, pentru că nimeni nu știa să vorbească in libertate. Nu mai era interesant să te opui". Ofertele făcute lui O. Paler după ce a fost "semiproscris" in 1983 de la conducerea Romaniei libere: directorul Teatrului Nottara, pe lista de stipendii la Scinteia, sau director la revista Magazin. Căpitanul de Securitate, fost miner, alături de care locuia, obligat, B. Elvin in 1956, care supraveghea 50 de nomenclaturiști, dar care era terorizat de propria-i homosexualitate. Oana Orlea și povestea ne-repatrierii osemintelor lui George Enescu. Corecta punere la punct, in ce privește lupta de gherilă cu cenzura, a Elenei Docsănescu in mărturia Georgetei Dimisianu. Cine și cum l-a scăpat cu viață pe Leon Volovici de la pogromul din vara lui 1941. Cum se visa prozator și numai prozator tanărul Nicolae Manolescu și cum l-a ajutat "Dumitru Popescu-Dumnezeu" să iasă din scandalul cu Antologia de poezie modernă... Dar și plagiatele in care excelau Mircea Mușat și Ion Ardeleanu, mama grecoaică a lui Radu Beligan ("iar bunica paternă era vară primară cu Ion Creangă")... ș.a.m.d.