Si atunci evoluau politic Tariceanu, Basescu, Iliescu, Vadim, Constantinescu, Stolojan. Practic ei sunt cei care, si atunci si astazi, ocupa toata plaja politica. Si, in mod ciudat, evolueaza continuand cu frustrarile lor de atunci, cu intelegerea lor de atunci, ca si cum un supra-sistem i-a protejat si a blocat orice incercare de noua aparitie, de inlocuire.
Dar cel mai grav este ca au pastrat acelasi tip de discurs ca in anii aceia. Si atunci se vorbea de comunism fie laudativ-nostalgic, fie critic extrem. Se vorbea si atunci despre Securitate si coruptie, despre nationalism si occidentalism, proprietate de stat si proprietate privata. Si, in mod straniu, se mai vorbeste inca de mineriade in discursul politic. Doar conceptele s-au mai rafinat putin. Coruptia este acum numita "grup de interese nelegitim", europenismul s-a convertit in "aderare", nationalismul este acum "luminat", Securitatea este filtrata institutional prin Colegiul National de Studiere a Arhivelor fostei Securitati etc.
Atunci societatea romaneasca era fie cu Iliescu si impotriva "Pietei Universitatii", fie invers. Ion Iliescu credea atunci ca are legitimitate maxima si ca actiunile sale politice sunt corecte pentru ca era votat de poporul roman. Si era votat din primul tur de scrutin cu 80%.
Si atunci erau sustinatori din presa ai FSN sau radicalii sustinatori ai opozitiei. Si atunci, ca si acum, acei jurnalisti sustineau pana la capat o directie sau alta indiferent de greselile pe care prietenii lor le faceau sau lucrurile bune pe care adversarii le propuneau. Lipsiti de un discurs critic, jurnalistii de atunci se aflau net pe o baricada. Societatea civila si ea.
Si acum, ca si in anii '90, nimeni nu mai poate aparea public fara ca in primele momente sa nu fie nevoit sa se plaseze fie de o parte, fie de alta. Nimeni nu mai poate aparea fara ca la un moment dat ochii sa i se injecteze de furie impotriva "celorlalti".
Dar ce ar fi daca toti acesti sustinatori publici ar afla ca dreptatea si adevarul nu mai sunt de mult concepte absolute? Ce ar spune ei oare daca ar fi convinsi ca nimeni in acest conflict nu detine monopolul adevarului si al dreptatii? Ce s-ar intampla daca discursul ar fi analitic si nu o simpla transmitere de mesaj in favoarea unei pozitii?
De la "carpa kaghebista" a anilor '90 la "batranul edec" de saptamana trecuta, discursul nu pare a fi evoluat substantial. Tipul de argumentatie frusta, care se adreseaza nivelelor inferioare ale psihicului, urii necenzurate, a ramas acelasi. Televiziunea publica este la fel ca Televiziunea Romana Libera. Fara nuante. Cu nimic nu-l ajuta pe Traian Basescu sa revina la pozitiile radicale ale anilor '90.
Conflictul s-a generalizat. Si foarte probabil se va adanci.
Totul pare un scenariu pus la cale de un organizator necunoscut. Toata lumea implicata va pierde cate ceva. Credibilitate, popularitate, bani, sanatate, chiar si week-end-urile linistite cu familia.
Si cine va castiga? Organizatorii acestui conflict scapat din normalitate.
Poate ca protagonistii isi vor da seama ca nu sunt decat fete ale conflictului care duc Romania inapoi in anii '90. Papusarii sunt altii, iar miza importanta este a lor. Nu a lui Basescu sau a lui Tariceanu.