La premiera, Andrei Serban a adus pe scena actorii din ambele distributii, experiment pe deplin gustat de public.

Capitala Culturala Europeana s-a dovedit neincapatoare pentru numarul iubitorilor de teatru, dornici sa vada „Pescarusul", ultima premiera a lui Andrei Serban. Vineri si simbata nu se mai discuta pe strazile Sibiului decit despre aceasta montare-eveniment. Colegii de breasla ai regizorului au venit de prin toata tara sau chiar din strainatate, cum a fost cazul lui Silviu Purcarete, pentru a vedea ultima productie marca Andrei Serban. Biletele sint vindute pina in martie, o nota buna pentru conducerea teatrului fiind aceea ca nu a abuzat de renumele regizorului pentru a ridica pina la cer pretul biletelor, acestea fiind vindute la pretul, mai mult decit accesibil, de 5 lei pentru elevi, studenti si pensionari si de 10 lei pentru restul lumii.

„«Pescarusul», un text care m-a bintuit"

Serban monteaza pentru a treia oara in cariera „Pescarusul", prima data fiind la Tokyo, cu o scenografie grandioasa, scena fiind total acoperita de apa, si a doua oara la New York, unde, desi a avut o distributie de invidiat, printre actori numarindu-se Christopher Walken si F. Murray Abraham, rezultatul nu l-a multumit pe deplin pe regizor. „«Pescarusul» este unul dintre textele care m-au bintuit tot timpul, pentru ca niciodata nu am reusit sa-l inteleg pe de-a-ntregul. Mi-am mai dat o sansa, sa il montez a treia oara, hotarindu-ma ca, daca nu imi iese nici acum, sa ma dau batut. Nu stiu de ce, dar am impresia ca de data asta mi-a iesit", ne-a declarat modest creatorul de teatru.

„Pe Maia am regasit-o schimbata"

Pentru „Pescarusul", montat la Teatrul „Radu Stanca" din Sibiu, Serban a lucrat cu doua distributii, una cu actori sibieni si alta cu actori din Bucuresti. Pentru rolul Arkadinei a ales-o pe Maia Morgenstern, de al carei debut pe scena Teatrului National se simte „responsabil". „Pe Maia am regasit-o schimbata, pentru ca a lucrat intre timp foarte mult si in teatru, si in film si a preluat multe sabloane si manierisme din unele experiente artistice care nu au fost intotdeauna de bun- gust sau de cel mai inalt nivel. Am lucrat mult cu ea si am incercat sa o readuc spre simplitatea si autenticitatea trairii pe care le avea atunci cind am cunoscut-o. Si sint sigur ca in Arkadina a reusit ceva ce nu i-a mai reusit de mult: sa fie simpla si profunda", ne-a marturisit Serban. „ In rolul lui Treplev l-a distribuit pe Tudor Aaron Istodor, fiul Maiei, tocmai pentru a exploata artistic relatia mama-fiu din viata reala.

„Fara marmelada sentimentala"

Pentru traducerea textului lui Cehov, Serban a apelat la serviciile Mariei Dinescu. „Imi era imposibil sa lucrez cu traducerile existente. Toate traducerile romanesti erau pline de o marmelada sentimentala absolut inutila. In realitate, Cehov scria foarte econom. Sa nu uitam ca a fost doctor, iar doctorul Cehov isi priveste personajele ca pe pacienti, cu rigoare si obiectivitate. Dar, ca orice doctor bun, are si o compasiune infinita pentru pacientii sai. Montarile dupa Cehov sint de obicei foarte romantioase, cind, de fapt, Cehov este un antiromantic. El insusi si-a intitulat piesele «comedii», desigur nu in sensul de hahaiala, ci de comedie umana, el face poate cea mai clara radiografie a sufletului uman. Cu ajutorul Masei Dinescu am eliberat traducerea de marmelada sentimentala, lasindu-ne in voia textului, asa cum a fost el gindit de Cehov."

Distributia integrala, cadou pentru public

Spre placuta surpriza a spectatorilor prezenti la premiera, Andrei Serban a ales sa joace primul spectacol cu ambele distributii, un actor jucind o scena pentru ca urmatoarea sa fie jucata de dublura sa. Spectacolul, desi cu totul inedit, fiind de altfel si primul „snur" al montarii, a fost fara fisura, interpretarea dubla sau chiar tripla, in cazul Masei, creind impresia unor personaje complexe, cu multiple fatete. Publicul s-a simtit extrem de rasfatat de acest cadou unic, pentru ca acest experiment a fost gindit doar pentru premiera. Pina si Andrei Serban a fost multumit de „gaselnita" sa pe care, dupa spectacol, a motivat-o astfel: „Am vrut sa le ofer tuturor actorilor posibilitatea de a urca pe scena. A fost foarte frumos, aceasta distributie dubla da impresia unui balet gratios, cineva iesind, altcineva intrind, dovedind ca rolul poate fi jucat si asa, si asa… Era ca un tablou cu culori diferite, dar foarte armonioase." Spectatorii au apreciat acest dar aplaudind emotionati, minute in sir.

Cehov, medicul nostru de familie

Atit decorul semnat de Andu Dumitrescu, decor simplu, aproape minimalist, cit si costumele Mariei Miu, costume contemporane, sustin ideea regizorului: „In piesa nu este vorba despre Rusia secolului XIX, ci de o situatie universala, aceea in care fiecare personaj vrea sa iasa din inchisoarea personala pentru a gasi un sens vietii sale: «Cine sint eu? De ce traiesc acum si aici? Care e rostul existentei mele pe lume?» Ce ne intriga mereu la Cehov este corespondenta cu propria noastra viata. Ii recunosc in mine si pe Trigorin, si pe Arkadina, si pe Nina, si pe Treplev. Si atunci, dintr-o data, teatrul capata o importanta mult mai mare: este parte din viata, si nu o teorie".