Din cauza antielitei, ramasa nedistrusa de momentul 1989. antielita provenind din aceeasi scarbavnica "generatie expirata"! Nici un cuvant, insa despre limitele mostenite, sau tarele dobandite in cei mai bine de patruzeci de ani de comunism, pe care
Din cauza antielitei, ramasa nedistrusa de momentul 1989. antielita provenind din aceeasi scarbavnica "generatie expirata"! Nici un cuvant, insa despre limitele mostenite, sau tarele dobandite in cei mai bine de patruzeci de ani de comunism, pe care le-am "exportat" in prezent, fiindca asta este, daca analizam fara imensul bagaj de rautate si apasarea frustrarilor, situatia de fapt a ceea ce inseamna a trai ziua de azi in Romania. Daca oricine din pleiada de jurnalisti filosofi si analisti de tot felul care fac kilometri pe directia Parlament - Guvern - si retur, cu mici pauze pe la coktailuri si receptii, ar lua trenul pentru a face o calatorie prin tara, ar vedea ca ceea ce gandesc si scriu ei nu are nici o legatura cu viata reala a romanului. A aceluia care, dupa sute de ani a ramas si va ramane in continuare "sub vremi". Formatorii nostri de opinie, ziaristii, mai vedete decat pipitele ce canta diverse imbecilitati la adapostul play-back-ului se chinuie de ceva vreme sa imparta societatea romaneasca in generatii. Mai tinerii, contra "expiratilor". Adevarul este ca in momentul acesta, tinerele generatii sunt cel putin la fel de "periculoase" daca ne gandim ca la adapostul imaginii curate, de indivizi care teoretic nu ar fi "infectati" de bolile comunismului, se ascund caractere cel putin tot atat de mici ca ale unor "expirati". Daca ar fi sa ne luam dupa ce spunea Noica, nu ar trebui sa bagam in seama demersurile tinerelor "genii" ale ecranelor mici, plesnind de morala si curatenie. Sau poate ca gresea marele filosof cand spunea ca oamenii adevarati sunt cei care au ceva de spus dupa jumatatea vietii? Oricum, daca e sa vorbim despre rautate, frustrari, narcisism accentuat, nesimtire sau vanitate, generatiile nu se deosebesc aproape de loc. Poate ca deosebirea este in aceea ca generatiile "expirate" aveau in plus fata de ceilalti, la momentul 1989, o carte scrisa, sau cel putin mia de pagini de "game" batuta, la masina, in lumina lumanarii din timpul lui Ceausescu. Sau cea care desparte "expiratii" de tineri, poate cel mai clar, numarul de pagini citite si cele scrise, in sensul ca la mare parte a generatiei "asteptate" numarul celor scrise depaseste cu mult pe cel al paginilor citite. Iar daca mai adaugam talentul, pe cale de disparitie acolo unde singura valoare pare sa fie marea imbecilitate pe care "asteptatii" o numesc, pe limba lor "politically corectness" , avem exact liniile mari ale tabloului pe care am vrut sa-l descriem. Poate ca daca ar fi putin mai atenta la bloguri si nu s-ar privi atat de des in oglinda, tanara generatie ar vedea mai clar propriile-i tare; care nu sunt numai ale lor, ci si ale politicienilor, taranilor sau intelectualilor. Ca nu generatiile sau numarul anilor petrecuti (uneori degeaba pe pamant) sunt acelea/aceia care despart prostia, lipsa de talent si suficienta, de inteligenta, cultura, omenie, talent si buna cuviinta. Sau, cum ar spune Noica, nu trebuie sa apartii unei generatii anume, ca sa stii ceea ce "se cade" sau "nu se cade" sa faci. Tuturor ni s-a spus asta pe vremea cand nu visam ca vom fi impartiti de tinerele genii de azi in generatii. Doar ca unii au descoperit adevarul acestor "propozitii mici" mai devreme, iar altii nu-l vor intelege in vecii vecilor.
Despre autor:
