Vreau sa va spun o povestioara de o simplitate dezarmanta, dar cu o semnificatie mai profunda decit multe carti.

Citeva capetenii indiene au calatorit, din America, spre Europa, invitati fiind in Germania. Au calatorit bine, cu business class, au fost tratati cum se cuvine, potrivit cu gradul lor de capetenii ale unei lumi in restringere. Au ajuns la capatul drumului si, pe aeroport, au rugat sa mai astepte citeva ore. Gazdele i-au intrebat daca s-a intimplat ceva, daca au un motiv serios sa mai ramina pe aeroport. Pina la urma, indienii au acceptat sa spuna motivul: „Trupurile noastre au venit confortabil, in conditii bune, dar trebuie sa asteptam sa vina si spiritele noastre, care nu calatoresc atit de repede". Traim intr-o lume care ne nauceste cu viteza sa, o lume la care spiritul nostru, sufletul nostru, se adapteaza mai greu. Pentru ca el vine dintr-o lume in care pasarea cerului, cu zborul ei, e etalon pentru viteza. ,,Pacientul englez’’ mi se pare ca ilustreaza aceasta metafora. Trupul lui calatoreste dintr-o tara in alta, dar sufletul nu poate tine pasul. E nevoie, pentru „reintregire", de multa rabdare, de multa intelegere si, mai ales, de multa daruire. ,,Pacientul englez’’ este epopeea unui trup care-si asteapta identitatea, sentimentele uitate, eul alungat de durere dincolo de marginile constientei. Ramas in urma, sufletul are, si el, parte de o calatorie initiatica. Una lunga, presarata cu fulgerari ale memoriei, cu pulsatiile unei lumi in galop, cu pilpiirea unei sperante sleite. ,,Pacientul englez’’ poate sa-si regaseasca sinele, identitatea, memoria numai prin citirea cartii. Fiecare cititor il salveaza in felul sau.

Citeste mai mult:

Colectia COTIDIANUL. Intra in carti!