E usor sa scrii articole critice. In tarisoara nu mori de plictiseala. Deschizi ochii si esti invadat de orori. Mai greu e sa gasesti ceva demn de lauda!

Deschizi televizorul, rasfoiesti un ziar, iesi pur si simplu pe strada si subiectele negative navalesc. Poti muri de orice, dar nu de plictis. S-ar spune ca viata de comentator e usoara, materie de criticat - cita vrei. Dar sint momente cind esti satul de asta, iti trebuie un contact direct cu ceva pozitiv, de fapt, cu ceva pur si simplu normal, oriunde, aiurea. Nu spun ca nu sint si mici insule de normalitate, oameni, evenimente si institutii demne de lauda, doar ca se pierd in magma celorlalte, de care te ocupi de obicei. Uneori poate merita sa sapi in cautarea lor.

Iata, observ ce se intimpla de citiva ani la Biblioteca Centrala Universitara din Iasi, care s-a transformat, sub conducerea scriitorului si profesorului Al. Calinescu, dintr-un spatiu depozitar intr-o institutie vie, unde macar saptaminal se petrece un eveniment cultural remarcabil - o lansare de carte, o dezbatere internationala, o conferinta sustinuta de o personalitate mondiala de prim rang, de putina vreme si o expozitie.

De altfel, impresia de institutie in miscare o ai de la distanta. Intregul parter al cladirii, daruita orasului de Ferdinand Intregitorul, este gazda unor institutii culturale cu impact - British Council, Sala Germana, cafeneaua literara, cu carti si presa de profil, o editura. Parterul s-a completat cu sala de expozitie „Eleusis", spatiu perfect cu iluminarea difuza si focalizata de top. Care a debutat in forta cu expozitia de grafica a regretatului Constantin Baciu si sculptura animaliera a lui Mircia Dumitrescu. Si n-a fost doar asta! Au fost lansate primul album Baciu si volumul bibliofil - grafica de Baciu, Dumitrescu si Ioan Ginju, coperte din lemn, in ingrijirea aceluiasi neobosit Mircia Dumitrescu! -, in editie limitata si numerotata, „Marsul spre stele", florilegiu din poezia lui Mihai Ursachi. L-am intrebat pe director de unde banii? Banii altora, cointeresarea initiativei private! Cu bani de la buget va termina refacerea Aulei, astfel incit evenimentele cu public abundent vor fi trasferate din cocheta, dar neincapatoarea „Sala Hasdeu". Excelent! Se poate si cu buget mic, daca vrei sa faci ceva.

Tocmai se discuta la Iasi despre brandul orasului, despre viabilitatea formulei „oras cultural" etc. Cind vezi asemenea fapte, cind te gindesti la ritmul editorial al „Polirom", la Festivalul International al Avangardei, de saptamina viitoare, organizat de o mina de oameni de la grupul „Feed Back", la proiectele lui Hadji-Culea, noul director al Nationalului, esti tentat sa crezi ca formula poate fi corecta. Daca privesti la majoritatea institutiilor culturale oficiale, devii ceva mai sceptic.