Scandalul mostenirii Delavrancea

Cunoscutul pianist Dan Grigore, una dintre vedetele lumii concertistice romanesti, este implicat intr-un scandal de proportii iscat in legatura cu o mostenire celebra. Maestrul este acuzat de insusirea fara drept a unor bunuri si a unor sume de bani care au apartinut pianistei si scriitoarei Cella Delavrancea. Mai mult, Dan Grigore ar fi facut acelasi lucru si in cazul mostenirii scriitoarei Elena Balamaci, prietena de-o viata a Cellei Delavrancea. Pe langa aceste acuzatii, reputatul pianist este invinuit si de tergiversarea predarii bunurilor si banilor care au apartinut Elenei Balamaci catre fiica acesteia, Veronica Liuba. Conform documentelor si sentintelor judecatoresti definitive si irevocabile, maestrul Dan Grigore nu a fost singur in toata aceasta afacere. Alaturi de el au fost sotia sa, doctorita Margareta Grigore, si avocata Constanta Trambitioni Ghibu, prietena de familie. In tentativa de a amana momentul executarii silite, maestrul Dan Grigore si sotia sa pun sub semnul intrebarii faptul ca Veronica Liuba - sotia lui Justin Liuba, cunoscut jurnalist, sub pseudonimul Dan Valceanu, al postului Radio Europa Libera, sef al biroului din New York al Free Europe - ar mai fi in viata. Venita de la New York special pentru a incerca sa rezolve aceste tergiversari, Veronica Liuba s-a adresat redactorilor ZIUA.
Maestrul Dan Grigore si sotia sa contesta toate acuzatiile care le sunt aduse in acest "straniu proces", dupa cum l-au caracterizat, in care singurele "probe" pe care le-a avut Veronica Liuba sunt declaratiile menajerei, o anume Lenuta! In plus, in afara de suma de 50.000 de dolari, care se gaseste si acum in conturile Fundatiei Cella Delavrancea, si de pianul care i-a fost lasat de marea artista, maestrul Dan Grigore sustine ca nu a avut niciodata vreunul dintre celelalte bunuri pe care i le cere acum, pe calea executorilor judecatoresti, Veronica Liuba. In dialogul pe care l-a avut cu redactorii ZIUA, Dan Grigore a tinut sa precizeze, revoltat: "Daca eu as fi acceptat sa primesc mostenire vila Cellei Delavrancea, de pe str. Mihai Eminescu, asa cum m-a rugat de mai multe ori chiar Elena Balamaci, mama doamnei Liuba, in nici un caz casa nu ar fi devenit restaurant chinezesc, asa cum s-a intamplat imediat dupa ce fiica Elenei Balamaci a intrat in posesia ei, grabindu-se s-o vanda cui da mai mult!"
In dialogul pe care l-a avut cu redactorii ZIUA, Veronica Liuba si-a spus povestea anilor de procese indelungate in urma carora a reusit, in sfarsit, sa obtina, prin decizie definitiva si irevocabila, returnarea bunurilor care ar fi fost insusite de familia Grigore si de Trambitioni Ghibu. "Pe 12 Septembrie 1994, la doar doua zile dupa ce suferisem o grava operatie, am fost informata prin telefon de doamna Dona, nepoata Cellei Delavrancea si vecina de casa a mamei mele, ca mama mea, Elena Balamaci, era pe moarte, avand de trait numai cateva ore. Le-am informat pe doamnele Dona Delavrancea si Marga Grigore, doctorita mamei mele, ca nu puteam calatori din cauza operatiei, rugandu-le, in acelasi timp, sa n-o sperie pe mama cu starea sanatatii mele. In urmatoarele 12 zile am vorbit aproape zilnic cu mama la telefon, cautand s-o incurajez, cu promisiunea ca voi veni la Bucuresti cat mai curand posibil. Mama, care suferea de ciroza, a fost complet lucida pana cu doua zile inainte de decesul ei, care s-a petrecut pe 24 septembrie 1994. Biata mama credea ca o sa se vindece ca sa plece pentru o sedere indelungata la Paris, in noiembrie acelasi an. De altfel, in urma vinderii unor obiecte din casa, mama depusese la banca 65.000 de dolari pentru calatoria ei si planuia sa ne intalnim cu fiica si sotul meu pentru a petrece Craciunul impreuna!"
"Obiecte de gospodarie"
"Pe 4 noiembrie 1994 am primit o scrisoare de la o doamna, pe nume Ghibu-Trambitioni, care s-a recomandat a fi avocata, prin care imi solicita sa-i trimit o imputernicire de a ma reprezenta pentru aranjarea succesiunii. M-a informat ca am mostenit apartamentul si tot continutul lui, cu exceptia unor "obiecte de gospodarie" si imbracaminte daruite in scris unor prietene. Mi-a mai scris ca mama a daruit 50.000 de dolari din banca, precum si o statuie antica domnului Dan Grigore, pentru un fond de premii destinate studentilor talentati. Am refuzat-o pe doamna Ghibu politicos, informand-o ca eram deja in tratative cu o firma americana. Fiind avertizata ca apartamentul nu fusese sigilat si ca se incepuse ridicarea de obiecte de arta si mobila veche, am intrerupt tratamentul medical ca sa vin, pentru doua zile, la Bucuresti. Pe 28 februarie 1995, sfatuita de avocatul meu, am obtinut, cu multa dificultate, de la doamna Ghibu, copiile celor doua scrisori despre care ea pretindea ca au fost batute la masina in duplicat si semnate de mama mea", povesteste Veronica Liuba.
Scrisori false
Cand a ajuns la Bucuresti, Veronica Liuba si-a dat seama despre ce "obiecte de gospodarie" era vorba. "Acestea s-au dovedit a fi tablouri de Grigorescu si Pallady, pianul de concert al Cellei Delavrancea, numeroase piese de mobila veche semnata, un cufar cu 500 de tacamuri de argint, icoana triptica a stra-strabunicii mele si alte obiecte. Mi s-a parut absolut imposibil ca cele doua documente sa fi fost scrise de mama mea, din moment ce in ultimele noastre conversatii precedand decesul ei, mama inca spera ca va face vizita indelungata la Paris, finantata de banii ei din banca. Niciodata n-a pomenit de cele doua scrisori, de doamna Ghibu sau de fundatia lui Dan Grigore. Ulterior, am constatat, prin experti, ca scrisorile frauduloase fusesera scrise nu la masina mamei mele, la care ea nu mai scria de doi ani si pe care o daruise ingrijitoarei ei, ci la masina cu care doamna Ghibu ma informase ca eram singura mostenitoare."
Premeditarea
Mostenitoarea Elenei Balamaci si a Cellei Delavrancea este revoltata nu numai de insusirea de catre familia Grigore a bunurilor sale, ci si de comportamentul inuman, necrestinesc, prin care doctorita Grigore ar fi incercat, conform spuselor Veronicai Liuba, sa reteze orice posibilitate de comunicare a mamei sale muribunde. "Nu i-am iertat doctoritei Grigore faptul ca la caderea mamei la pat, au disparut misterios si adresa si telefonul meu din biroul ei, pentru ca nimeni sa nu ma poata contacta. Si nu le-am iertat debitorilor mei faptul ca atunci cand am intrat in casa mamei mele, aceasta era golita de tot, in afara de ceva farfurii de bucatarie si carti neimportante din biblioteca atat de bogata a Cellei Delavrancea, pe care o admirasem in trecut. Am notat si disparitia sutelor de fotografii ale fiicei mele pe care le trimisesem - de la nasterea ei pana la intrarea ei la universitate - mamei mele si Cellei, pe care fetita mea o numea "Granny" Cella, adica bunica Cella. Am inteles de atunci ca declaratiile lor mincinoase pe la diverse tribunale, cum ca eu nu mi-am iubit mama pentru ca nu o vizitasem de 17 ani, fusesera planuite in detalii chiar inaintea decesului mamei mele", afirma fiica Elenei Balamaci.
Minciuni in documente
"Dan Grigore nu a fondat Fundatia Delavrancea dupa moartea mamei mele, ci abia in 1995, dupa ce a primit somatia de la avocatul meu. Ani intregi mi-au tot disparut actele din dosarul meu de la diverse tribunale, necesitand calatorii costisitoare ca sa arat judecatorilor cele originale. Minciunile stravezii ale paratilor, care au fost nascocite cu intentia de a amana, a tergiversa si a anula actiunea mea, au fost demascate una dupa alta. Dupa doi ani de la inceputul actiunii mele, doamna Ghibu, care se declarase prietena apropiata a mamei mele, a inmanat judecatorului, in prezenta mea, un document in care se afirma ca nu eram singura mostenitoare a mamei mele, si ca mai exista o sora a mea, uitand ca la dosar exista si certificatul de deces al ei, care se prapadise in 1955", ne-a povestit Veronica Liuba.
Tergiversarea restituirii
"Dupa 6 ani, in care debitorii mei si-au schimbat mai multi avocati, am castigat procesul la Curtea de Apel, pe 5 aprilie 2001. Dupa alte multe apeluri si judecati am castigat procesul la Inalta Curte de Casatie si Justitie, pe 3 noiembrie 2003. Pana in prezent, Dan Grigore a dat interviuri jignitoare la adresa mea si a mamei mele in ziarele "Jurnalul national" si "Adevarul", declarand ca mama mea, sotie de avocat si scriitoare elogiata in revista Romania literara, si careia criticul Al. Philippide ii scrisese un miscator si elogios "Cuvant inainte", a fost servitoarea Cellei Delavrancea! In plus, cei trei debitori au initiat - in ciuda verdictului Inaltei Curti de Casatie si Justitie - cel putin 40 de citatii cu scuze banale si neintemeiate, cu scopul de a se amana restituirea silita la care au fost obligati. Fiind evident ca debitorul meu Dan Nicolae Grigore nu mai stie ce sa nascoceasca ca sa amane restituirea bunurilor pe care le-am castigat pe cale legala, vreau sa remarc un paragraf din ultima contestatie la executare silita, din septembrie a.c., a lui Dan Nicolae Grigore, paragraf care se regaseste si in contestatia inaintata de sotia lui, doctorita Margareta Grigore, fapt care m-a silit sa ma reped la Bucuresti ca sa dovedesc tuturor ca mai exist, nu numai in spirit dar si... in carne si oase: <<Din informatiile pe care le detin, am inteles ca numita Liuba Veronica este de ceva vreme decedata, astfel ca instanta ar trebui sa dispuna verificari in acest sens>>. Asadar, iata ca traiesc, maestre Grigore, nu am murit ba, mai mult, am fost la Bucuresti in carne si oase si am stat de vorba cu ziaristii de la ZIUA!", spune mostenitoatea Elenei Balamaci.
In grupul de rezistenta al generalului Radescu
Veronica Liuba a tinut sa ne povesteasca, in cadrul amplului interviu pe care ni l-a acordat, viata aventuroasa si grea pe care a avut-o, inca de mic copil, peregrinarile prin lume, apoi pierderea si regasirea iubitei sale mame de mai multe ori, filajul securitatii in cele cateva dati cand si-a vizitat mama si pe Cella Delavrancea. "Sunt fiica avocatului Musi si a scriitoarei Elena Balamaci. Am copilarit la Cotroceni pana la varsta de 12 ani, impreuna cu sora mea mai mica. In urma divortului clamoros al parintilor mei, cand rudele si prietenii familiei s-au despartit in doua tabere - cei de partea mamei si cei de partea tatalui nostru - tata a decis sa plecam in Italia, unde ne invitase un var primar, pentru ca noi, copilele, sa traim o viata mai senina, fiind prea fragede pentru barfele pe care le auzeam la scoala. Acolo ne-a prins razboiul. Eu si surioara mea am fost la un pension din Roma condus de maici, unde am petrecut ani fericiti, departe de ruptura dintre rude si prieteni, iar tatal nostru, la Milano, a lucrat ca ziarist pentru editura Mondadori si apoi ca redactor al revistei Tempo.
Dupa sfarsitul razboiului ne-am reluat legatura cu mama printr-o prietena a familiei, harpista la Bucuresti si vaduva dirijorului Umberto Pessione, care ne-a vizitat cateva zile si prin care am aflat adresa mamei noastre, transmitandu-ne reciproc scrisori si cadouri. Tot atunci, schimbandu-se situatia politica in Romania, tataul meu a decis sa emigram in America, unde el a facut parte din miscarea de rezistenta a generalului Radescu, devenind prietenul lui devotat si redactorul ziarului Romanul, de la New York."
Reluarea legaturilor
"La plecarea tataului si sorei mele la New York, eu, studenta la Facultatea de Drept din Padova, devenind majora si trebuind deci sa-mi obtin viza in mod independent de tatal meu, am ramas in Italia inca doi ani, continuandu-mi studiile. La New York, unde din nou am pierdut urma mamei mele timp de cativa ani, si unde a murit subit surioara mea de un anevrism, l-am intalnit pe sotul meu, in acel timp jurnalist la Europa Libera, transmitand zilnic programele sale sub pseudonimul de "Dan Valceanu" si devenind mai tarziu sef al biroului din New York.
La nasterea fetitei mele, am avut fericirea sa aflu ca mama locuia la adresa Cellei Delavrancea, prietena ei de o viata, cu care a trait 45 de ani. Am luat legatura cu ambele - trimitandu-le sute de fotografii si desene ale fetitei mele, care le-a facut sa se topeasca in lacrimi de bucurie cand le-a cantat la telefon, la varsta de 3 ani, "Ce te legeni codrule"", isi aminteste Veronica Liuba.
Interventie americana in proces
"Dupa anumite surse care m-au rugat sa le pastrez anonimatul, acest straniu proces ar fi fost castigat de Veronica Liuba in urma unor presiuni care ar fi fost exercitate asupra fostului presedinte Ion Iliescu, prin intermediul Ambasadei SUA la Bucuresti, de catre Departamentul de Stat. Mie imi vine greu sa cred asemenea informatii, dar cert este ca acest proces a fost foarte straniu! In primul rand, toate asa-zisele probe de la dosar se rezuma la declaratia menajerei Lenuta care, culmea, nu spune ca ne-ar fi vazut pe noi, pe mine, pe sotia mea Marga sau pe doamna avocat Trambitioni-Ghibu, luand ceva!", ne-a declarat, cu amaraciune, celebrul pianist. "Avem motive intemeiate sa ne plangem de ilegalitatea sentintelor date in aproape toate fazele acestui proces, in urma caruia, in mod nedrept, in momentul de fata ne gasim in situatia extrema de a avea locuinta personala sub sechestru si urmand a fi vanduta la licitatie pentru ca Liuba Veronica sa obtina ceea ce nu i se cuvine, si anume patrimoniul Fundatiei Cella Delavrancea!", ne-a declarat dr. Marga Grigore, sotia maestrului.
Liuba favorizata
"Asadar, o prima ciudatenie s-a intamplat la prima instanta, Judecatoria sectorului 2, care i-a acordat ilegal reclamantei Veronica Liuba sase termene succesive pentru a evalua obiectele si a timbra la valoare. De asemenea, procesul a fost suspendat de doua ori pentru neplata taxei de timbru, apoi repus pe rol, tot ilegal, desi nici la acel moment taxa de timbru nu fusese achitata. Apoi Judecatoria Sectorului 2 si-a declinat competenta, din cauza valorilor mari cerute de Liuba, in favoarea Tribunalului Bucuresti. Aici iarasi s-au acordat mai multe termene, pentru ca Liuba sa-si depuna certificatele de mostenitor. Trebuie sa va spun ca mostenitoarea Elenei Balamaci a depus certificatele de mostenitor abia dupa patru si respectiv cinci ani de la obtinerea lor, tocmai pentru a trece termenul in care ar fi putut fi atacate pentru fals sau nulitate! Cu toate acestea, noi am fost acuzati mereu ca tergiversam judecarea cauzei! Intr-un tarziu, Tribunalul Bucuresti a admis doar in parte cererile Veronicai Liuba si a respins actiunea formulata impotriva lui Dan Grigore, ca fiind neintemeiata", ne-a povestit Marga Grigore.
Menajera specialista in pictori clasici
"La apelul pe care si noi si Liuba l-am facut la Curtea de Apel Bucuresti, am observat ca, odata cu aparitia in proces a unei anumite avocate ca reprezentanta a reclamantei, evolutia procesului s-a deteriorat, din punctul nostru de vedere, ca sa nu spun mai mult. Deci, Curtea de Apel Bucuresti a admis in totalitate apelul Veronicai Liuba si l-a respins in totalitate pe al nostru, fara a motiva legal multe dintre aspecte. Trebuie sa va spun aici ca Liuba nu a facut in nici un fel dovada ca a mostenit banii si obiectele pe care le solicita. In plus, nu a dovedit in nici un fel ca obiectele au existat in casa mamei sale la data decesului si nici ca noi am fi luat din casa aceste obiecte dupa decesul mamei sale. Ca sa nu mai vorbim ca marturiile de la dosar nu au fost luate in considerare, cu exceptia celor, extrem de putine, care erau in favoarea Veronicai Liuba. De altfel, singurul martor al ei este menajera Elenei Balamaci, o femeie semianalfabeta, care declara lucruri extrem de vagi dar care vorbeste despre pictori clasici, cum sunt Grigorescu si Pallady! Obiectele solicitate nu au fost in nici un fel identificate, nici de catre cei doi martori ai reclamantei, nici prin inscrisuri, dar ce mai conteaza atata timp cat ele sunt solicitate, cu mare insistenta, de la noi!", povesteste, revoltata, sotia maestrului Dan Grigore.
Restaurant chinezesc in casa Cellei Delavrancea
"Apoi, au fost date doua decizii ale Curtii Supreme de Justitie. Prima, din 31 mai 2002, care a hotarat respingerea actiunii impotriva lui Dan Grigore. Apoi, cea de a doua, din 3 noiembrie 2003, a Completului de 9 judecatori al aceleiasi Curti, care, in loc sa hotarasca rejudecarea procesului pentru a se aduce probe mai solide, a decis ca probele sunt suficiente si a dat o decizie complet opusa celei anterioare, tot a Curtii Supreme, si anume a mentinut decizia Curtii de Apel!!! Trebuie sa va mai spun ca in cei peste sase ani de procese Veronica Liuba nu a dus nici o proba concludenta, iar probele aduse de noi au fost complet ignorate!", afirma dr. Marga Grigore. "Desi a fost anuntata telefonic de decesul mamei sale, Veronica Liuba nu s-a interesat nici de cine se va ocupa de inmormantare, nici unde si nici cand va fi ceremonia. Nu a venit la inmormantare nici fiica doamnei Balamaci, nici nepoata si nici ginerele! Nu au trimis nici macar o floare! De inmormantare s-a ocupat sotia mea si Constanta Trambitioni-Ghibu. Eu nu am putut sa particip deoarece eram plecat in strainatate, intr-un turneu cu Filarmonica Enescu! La scurt timp dupa inmormantare, doamna Liuba a putut sa vina in tara sa-si culeaga mostenirea! In plus, imediat ce a venit a scos la vanzare casa Cellei Delavrancea, cu absolut tot ce era inauntru, obiecte de patrimoniu de foarte mare valoare. Nu a fost interesata de ofertele facute de Uniunea Scriitorilor, de Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor, de Fundatia Cella Delavrancea, care tocmai se infiintase. Formula pe care doamna Liuba o folosea era: vand casa cui ofera mai mult!!! Astfel, acum, in casa Cellei Delavrancea, de mai multi ani, fiinteaza un restaurant chinezesc unde, va dati seama, nici macar o placa memoriala nu are loc acum, pe acei pereti! In schimb, noi suntem somati sa dam si obiecte pe care nu le-am luat niciodata si pentru care nu s-a facut nici o dovada ca ar fi in posesia noastra. Ca atare, va declar ca nu vom renunta la lupta noastra impotriva unei minciuni care ne lezeaza moral si social, rezervandu-ne dreptul de a ne plange la organismele internationale. De asemenea, vom sesiza Consiliul Superior al Magistraturii pentru modul extrem de ciudat, superficial si ostil in care a fost solutionata cauza noastra!", ne-a declarat, revoltat, maestrul Dan Grigore.

---

Despre autor: