Conceptul de valoare poate fi definit atat din perspectiva individuala - aprecierea pe care cineva o manifesta fata de un obiect, idee, atribut, relatie dupa criteriul satisfacerii unei nevoi sau unui ideal - , dar si sociala, ca o relatie in consens cu optiunile, dorintele sau aprecierile de grup. Valorile se refera la stari sau moduri de actiune considerate a fi dezirabile in cadrul unei societati. Valorile de grup au fost numite ""orientari valorice"".
In sociologie se considera ca optiunile valorice pe care un actor social le face sunt responsabile de orientarea actiunilor sale si sunt adesea invocate ca important factor explicativ. Dupa decembrie 1989, am asistat la o reasezare a valorilor atat la nivel individual, cat, mai cu seama, la nivel social. Jurnalistii sunt printre primele categorii socio-profesionale care si-au redefinit reperele dupa 1989. Ei au fost perceputi ca pionieri ai noii societatii, ca promotori ai noilor valori postdecembriste. Este interesant de urmarit care este distanta dintre orientarile lor valorice si cele ale societatii pe care o slujesc. Vom cauta sa identificam diferentierile care se manifesta in randul acestei bresle prin analiza statistica a raspunsurilor date la intrebari in functie de principalele date socio-demografice din chestionar - sex, varsta, perioada ""incadrarii"" in meseria de jurnalist, functia detinuta (de executie sau de conducere), tipul de presa practicat.
NOUTATI. Printre valorile nou impuse in perioada de tranzitie a fost si cea privind caracterul proprietatii private. Dupa un deceniu si jumatate de la schimbarea regimului politic, in pragul integrarii in UE, 93% dintre jurnalisti sunt de acord cu afirmatia ca proprietatea privata este sacra (71% sunt de acord total, 22% mai degraba de acord). Diversitatea de opinii face ca 6% dintre jurnalisti sa conteste acest caracter al propietatii private. Analiza statistica a raspunsurilor despre caracterul proprietatii private releva doua modele/ profile consistente statistic: grupul aderentilor neconditionat si cel al adoptarii cu retinere a enuntului. Astfel, un acord total la ideea sacralitatii proprietatii private se regaseste cu precadere la jurnalistii maturi (30-54 ani), la cei care si-au inceput activitatea in primul deceniu de dupa Revolutie, la cei care au la nivelul firmelor functii de conducere. Altfel spus, reprezinta crezul celor care au pornit la constructia unui nou tip de presa, o presa dornica sa se adapteze foarte rapid la realitatea lumii contemporane. Al doilea grup - cei care sunt mai degraba de acord cu ideea de sacralitate a proprietatii private - este format cu precadere din tineri jurnalisti (cu varste pana in 29 ani), cu precadere cei care si-au inceput activitatea in perioada 2001-2004. Credem ca anumite practici informale din economia si politica lumii reale au inclinat raspunsurile subiectilor intervievati spre o anumita relativizare a conceptului de proprietate privata.
O alta orientare valorica este cea privind activismul pe piata muncii. Cum este mai bine in opinia jurnalistilor in privinta pozitionarii pe piata muncii? Peste 28% dintre jurnalisti cred ca este mai bun un loc de munca prost platit si sigur decat unul bine platit si nesigur; la nivel national, intr-un precedent sondaj CURS, pe un esantion de subiecti ocupati pe piata muncii ponderea este de 53%. Faptul ca 71% dintre jurnalisti cred ca este mai bun un loc de munca bine platit si nesigur este si o rezultanta a specificului pietei in care-si desfasoara activitatea jurnalistul. Analiza raspunsurilor releva ceva aparent paradoxal: cei care se declara de acord total cu ideea unui loc de munca sigur, dar mai prost platit sunt, de regula, cei care s-au incadrat de curand in aceasta ocupatie (2005-2006), cei din institutiile media din sudul tarii. Dificultatea patrunderii in aceasta breasla dublata de salariile mici care se intalnesc la nivelul economiei romanesti fac apreciat un loc de munca prost platit, dar sigur. In completarea acestui grup, cei care sunt mai degraba de acord cu aceasta afirmatie sunt cu precadere jurnalistii cu varste situate in pragul pensionarii (peste 56 ani). Este o imagine sociologica ce se defineste mai curand prin caracteristici de varsta decat prin experiente profesionale, ocupationale.
Adepti ai dinamismului ocupational sunt cu precadere jurnalistii din audio-vizual, jurnalistii care-si desfasoara activitatea in Bucuresti. Grupul indecisilor cu privire la alegerea intre un loc de munca sigur, dar prost platit sau un loc de munca bine platit, dar nesigur este ilustrat de cei care au intrat in profesia de jurnalist in perioada 1996-2000.
RISCUL. O alta valoare este cea a riscului. Riscul defineste practic societatea capitalista, este regula de baza a antreprenoriatului. Dupa o societate etatista, planificata, asumarea riscului este un prim examen de maturitate sociala. Analiza comparativa a raspunsurilor formulate de jurnalisti si a celor date de esantionul national de subiecti ocupati pe piata muncii releva o situatie deosebita: ambele loturi analizate isi asuma in aceleasi ponderi ideea riscului - peste 80%. Populatia in ansamblul ei accepta intr-o proportie mult mai redusa (30%) ideea de risc. Am putea spune ca dincolo de afirmatiile de natura ideologica intalnim aceeasi realitate, inteleasa in amploarea ei de intreaga societate. Fiind o realitate larg impartasita, singurele diferente observabile statistic tin de data intrarii in piata muncii jurnalistice; astfel sunt de acord total cu ideea riscului cei intrati pe piata media dupa 1989, precum si cei care lucreaza in audio-vizual. Mai degraba dezaproba aceasta idee cei care fac presa dinainte de 1989.
Intr-o oarecare opozitie cu ideea riscului este cea privind statul bunastarii sociale - a statului care trebuie sa asigure bunastarea indivizilor. Peste 2/3 din jurnalisti cred ca statul ar trebui sa asigure bunastarea tuturor. Este evident un procent important si el tine si de o anumita optiune ideologica, de efectele tranzitiei economice si sociale care afecteaza Romania de peste un deceniu si jumatate. Grupul celor care sunt total de acord cu aceasta afirmatie este format cu precadere din femei, din tineri, din cei nou-intrati in profesie, din cei care se declara de orientare ideologica social-democrati. Este evident grupul celor care castiga cel mai putin in industria media din Romania, a celor aflati la inceputul carierei, a celor mai afectati de ritmul galopant al preturilor in economia romaneasca. In acest profil demo-sociologic se regasesc tinerii care lucreaza pe piata muncii din Romania. Mai degraba in dezacord cu ideea statului bunastarii sociale - peste 26% dintre intervievati - sunt cei maturi (30-54 ani), cei intrati in profesie in primii cinci ani ai presei postcomuniste, cei cu functii de conducere, cei din presa scrisa.
COMUNISMUL. O alta optiune valorica masurata in sondaj este cea privind comunismul. Aceasta orientare valorica este deosebit de interesanta in contextul framantarilor sociale postdecembriste. Masura in care este valorizat comunismul este si un barometru si al reusitei instalarii noului regim politic. Faptul ca peste 30% dintre jurnalisti sunt de acord cu afirmatia: ""Comunismul a fost o idee buna, dar gresit aplicata"" reprezinta, in ochii jurnalistilor, masura esecului clasei politice postdecembriste. Intr-un precedent sondaj national, la aceeasi intrebare 61% dintre romanii ocupati pe piata muncii validau aceasta asertiune. Avem asadar o pondere insemnata din populatie confruntata cu probleme deosebite, probleme care, in opinia lor, puteau fi mai bine gestionate in regimul comunist. In acord total cu aceasta afirmatie sunt cu precadere jurnalistii aflati in prag de pensionare. La capatul celalalt - al dezacordului total cu afirmatia ""Comunismul a fost o idee buna, dar gresit aplicata"" - se situeaza cu precadere cei de varste adulte, cei care au ales sa practice meseria de jurnalist in primii cinci ani de dupa Revolutie, jurnalistii cu functii de conducere.
Valorizarea libertatii de exprimare este totala pentru 46% dintre jurnalistii intervievati de operatorii CURS. Mai degraba in acord cu ideea libertatii de expresie sunt alti peste 36% dintre jurnalisti. In total, peste 82% dintre jurnalisti sunt de acord cu afirmatia: ""Degeaba au oamenii ce manca, daca nu au libertate de exprimare"". Sunt de acord total cu aceasta afirmatie cu precadere jurnalistii adulti, jurnalistii care au profesat si inainte de 1989, jurnalistii intrati in breasla in perioada 1996-2000, jurnalistii din Bucuresti. Acestui segment profesional i se alatura si cel format cu precadere din tineri, din jurnalistii intrati pe piata jurnalistica in perioada 2001-2004. Faptul de a-i regasi in acest segment pe cei care au practicat jurnalismul si inainte de 1989 ilustreaza cel mai bine importanta pentru un jurnalist a libertatii de exprimare.
In concluzie putem afirma ca sub aspectul orientarilor valorice (carac-terul proprietatii private, libertatea de expresie, orientarea spre risc, spre slujbe mai bine platite, dar nesigure) jurnalistii sunt mai favorabili noilor valori comunitare, mai orientati spre economia de piata, decat media nationala la nivelul populatiei ocupate - lot similar celui investigat si la nivel national. (Sociolog Marin Burcea)

CONCLUZII