Toata povestea incepe acum vreo patru ani. Frizeria din coltul strazii mele era in
renovare. Era vara, aveam parul lung si voiam sa ma tund. Umbland cu treaba jurnalistica pe undeva prin spatele Strazii Armenesti, am vazut o firma mare, scrisa cu rosu pe fond galben, deasupra unei baraci: ""Frizerie la Ioana"".

Am intrat plin de avant, in interior nu era nimeni. Am vazut doar un scaun de frizer desfundat, o masa pe care erau doua cesti de cafea goale si o scrumiera plina, doua scaune simple. Cand sa dau sa plec, de undeva din spate a aparut o madama la vreo 50 de ani, cu sarmale in cap, care m-a intrebat politicos: ""Dumneavoastra ati venit pentru un scurt?"".
Ras, tuns, regulat
Am confirmat, intr-adevar voiam sa ma tund scurt. Doamna mi-a cerut doua sute de mii si mi-a spus sa ma duc la a doua usa de pe culoar (constructia de pe Strada Licurg numarul 3 este tip vagon, un culoar si multe usi), unde ma asteapta Mirela. La obiectia mea ca 200.000 este cam prea mult (pe acele timpuri un tuns de barbat facea cam 50), doamna dispecera cu permanent mi-a atras atentia ca nu-s la Gara de Nord, ca am intrat intr-un stabiliment onorabil, ""de centru"". Abia atunci
mi-am dat seama ca nimerisem in alt film si ca frizeria era doar un camuflaj. Tocmai luasem leafa, asa ca m-am lasat tuns si ras de bani. Am intrat pe a doua usa si am nimerit intr-un cotet de doi pe doi, care continea o chestie gen brancarda de spital, o fata, un scaun si nelipsita scrumiera cu mucuri storcite. Intr-un colt mai incapuse si o chiuveta mica, semn clar ca igiena era la mare pret. ""Producatoarea"", vopsita roscat, sedea intinsa-n pat, echipata cu cele mai frumoase desuuri de la chinezii din Europa si unsa cu cele mai bune cosmeticale vandute de bulgari la Obor. Mirela era genul de fata de la tara, venita sa faca bani in Bucuresti fara sa stie maica-sa prin ce mijloace. Dupa episodul erotic consumat destul de rapid pe brancarda acoperita de un cearsaf ars de tigara, am reusit sa stau nitel de vorba cu ea. Mi-a zis: ""Aici e mult mai bine decat pe strada, unde te mai ia cu japca"". Din spusele ei, clientii ar veni in urma unor programari telefonice, facute dupa publicarea unei puzderii de anunturi date in ziarele de mica publicitate sau pe internet. Am plecat mai bogat cu o experienta ciudata.
""Salonul de lux""

Dupa inca un an, m-a vizitat un prieten destul de bogat din provincie. E casatorit, dar a agatat pe internet o femeie maritata, cu care are de-a face atunci cand vine ""cu afaceri"" in Bucuresti. De obicei apela la apartamentele prietenilor, dar de data aceea nimeni - nici eu - nu putea sa-l ajute. Sunase la un numar luat dintr-un anunt de mica publicitate: ""Inchiriem cu ora camera de lux, ultracentral, pentru indragostiti"". Amicul m-a rugat sa-i arat unde-i ""strada aia Lecurg"" unde poate sa-si consume amantlacul. Mi s-a aprins un beculet si i-am condus, pe el si pe domnisoara, la locatie. Culmea, matroana m-a recunoscut si mi-a spus cu un aer de repros: ""N-ati mai trecut pe la noi de mult timp... Cat stau ei aici, nu vreti un masaj, ceva?"". N-am vrut, dar m-am dus cu amicii mei sa vad ""salonul de lux"". Intr-o alta construtie improvizata, tot destul de mica, erau inghesuite o canapea circulara tapisata cu matase, o masuta, un pat. Intr-un colt, dupa o perdeluta, a descoperit teava cu un cap de dus. Adevarata masura a luxului o dadea scrumiera, care era proaspat spalata. Mi-am dat seama cate investitii s-au facut de cand nu mai trecusem pe acolo. E adevarat si costa ceva, prietenul meu s-a inteles, dupa negocieri si dupa aducerea unor prosoape curate, sa dea 600.000 pentru trei ore de stat acolo. Dupa cum mi-a relatat ulterior cunoscutul meu, gazdele au fost generoase, l-au mai lasat inca vreo 20 de minute peste ora stabilita, iar din teava care parea un dus chiar curgea apa.
Schimbarea de firma
Saptamana aceasta am avut ceva treburi prin spatele Strazii Armenesti. Plimbandu-ma agale, am ajuns si in fata institutiei care face obiectul articolului de fata. Era cald, vreo trei fetiscane imbracate sumar stateau in fata usii deschise, pe trepte, cu cafele si tigari in maini. O clipa m-a batut gandul sa intru, dar trebuia sa ajung de urgenta la redactie. Am aruncat o privire spre cladire si mi-am dat seama ca se schimbase ceva. Firma cu ""Frizerie"" disparuse, si in locul ei aparuse alta, mult mai sugestiva, cu ""Salon de intretinere corporala"". Probabil, doamna coafata se saturase sa ii tot intre din strada cetateni inocent-confuzati, care voiau doar sa se tunda, eventual sa se spele pe cap.