Viteza cu care Toffler prevede schimbarile si rapiditatea cu care ele se produc sunt cam in directa concordanta, chiar daca el probabil nu s-a gandit la asta, cu acceleratia pe care o atinge cursa plina de pariuri a cailor-putere.

Transferul de putere se realizeaza la fel de repede in companii si corporatii cum ajung sa se depuna pe asfalt, sub forma de anvelope distruse, sutele de cai de sub capotele noastre cele de toate zilele. Ei bine, fenomenul n-ar fi extrem de ciudat daca n-am fi martorii unui paradox pe care il intelegem si-l ignoram in aceeasi masura. Daca acum zece ani, media de cai putere pe vehicul motorizat din Romania probabil nu sarea de o valoare cu doua cifre, in zilele noastre si pana la sfarsitul anului acest indice va creste exponential, cu siguranta. Dar ce folos sa-ti mai cumperi masina de trei sute de cai, cand in Bucuresti viteza medie de deplasare accelereaza vertiginos spre o valoare cu o singura cifra, iar la fiecare iesire din oras se pare ca vom avea cate o camera video la cativa kilometri? De ce sa risti sa provoci un preinfarct ecologistilor in momentul in care le arati cati litri consuma la suta bolidul tau? Si de ce sa risti sa te arate lumea cu degetul si sa zica ironic ""misto masina, frate, da n-ai unde sa te bucuri de ea""... Pai, pentru ca poti. Pentru ca daca ziua Bucurestiul este aglomerat, noaptea e complet liber, pentru ca daca n-ai exista tu si masina ta puternica pe planeta asta, ecologistii si-ar gasi ei o problema pentru care sa-si faca griji si care sa le provoace un preinfarct si pentru ca lumea care te arata cu degetul are doua mari probleme. In primul rand, moare de invidie ca n-are si ea masina de trei sute de cai si, in al doilea rand, nu stie ca, intr-o masina puternica, o simpla bucata de asfalt virajat de 2 kilometri poate ascunde mai multe satisfactii decat un concediu la Mamaia petrecut intr-o trasura.

Costin Giurgea, Top Gear