Născuți pentru a fi voluntari

Născuți pentru a fi voluntari

Să începem:

Mariana Olariu lucrează ca asistentă la Spitalul Orășenesc din Șimleu, de ani buni, iar din anul 2018 este voluntar al Registrul Național al Donatorilor Voluntari de Celule Stem Hematopoietice. Femeia a decis să se imnplice în tot felul de activități de voluntariat, în urma pierderii celei mai bune prietene pe care a iubit-o enorm și pentru care nu s-a putut face nimic.

”Pentru cei care ajung să aibă cancer de sânge, transplantul de celule stem hematopoietice este singura șansă și dacă tu poți să dai puțin din timpul tău și să ajuți un om în suferință, de ce să nu o faci? Eu așa am fost educată, că e bine să fii bun, să ajuți lumea”, a povestit Mariana Olariu, conform registru-celule-stem.ro.

Ea nu are cum să doneze sânge și nici celule stem, din cauza problemelor de sănătate pe care le are. Mariana Olaru se confruntă două boli autoimune, dar se implică activ în toate evenimentele și campaniile Registrului și vorbește ori de câte ori are ocazia despre donarea de celule stem hematopoietice. Are extrem de multă răbdare și își petrece foarte mult timp le explicându-le oamenilor de ce sunt atât de importante aceste celule stem pentru pacienții diagnosticați cu un tip de cancer al sângelui, dar și ce presupune donarea unor astfel de celule.

”Cea mai frecventă întrebare este dacă se recoltează din coloană. Asta e cea mai mare frică a lor și mă întreabă de fiecare dată când încep să povestesc despre celule stem hematopoietice. Le explici că nu, că se recoltează ca la donarea de sânge. Dacă îi spui omului: nu vrei să te înscrii în Registrul Donatorilor de Celule Stem Hematopoietice?, deja l-ai pierdut. E foarte important să le spui că nu îi presează nimeni. Voința lor e lege. Dacă vor să renunțe, o pot face oricând, dar e important să știe că nu te afectează să îi oferi celuilalt o viață sănătoasă, o viață normală. Practic, asta își doresc pacienții cu cancer. Cine nu își dorește să fie alături de familie? Asta ar trebui să fie normalitatea, să fie lumea înscrisă în Registru. Abia atunci când vezi pe cineva în suferință mare, îți dai seama, de fapt, cât de mare e nevoia de ajutor. Tot ce își doresc oamenii aceștia e sa aibă o viață normală. Și merită să aibă o viață normală, iar donarea nu doare, nu costă, nu ia mult timp.”, a declarat Mariana Olariu, potrivit aceleiași surse.

Citeste si:

Azilele groazei: 11 persoane vulnerabile găsite de Poliție într-un...

Asociaţia "Amicii Muzeului" din Zalău a luat fiinţă în 2011, la iniţiativa unui grup de cercetători ştiinţifici de la Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Zalău. Una dintre persoanele care face parte din această asociație se numește Paula Stîna, o educatoare de 37 de ani, originară din Târgu Mureș. Înainte de a se muta la Zalău, femeia făcea naveta din Mureş, doar pentru a putea participa alături de colegii săi la diverse festivaluri la care unde erau invitați și unde le făcea plăcere, de fiecare dată, să meargă. De asemenea, Paula trage cu arcul, participă activ în lupte şi se implică în totul felul de ateliere pentru copii.

De la Rawpixel.com/Shutterstock

"Am văzut pentru prima dată o trupă de reconstituire istorică în Spania şi mi-au plăcut foarte mult evenimentele pe care le organiza. Mi-am dorit tare mult să avem şi noi, în România, ceva de genul acesta, aşa că în momentul în care am aflat despre "Amicii Muzeului", am intrat imediat în echipă. Fiind şi artist plastic, mă ocup de atelierele în care pictăm pe feţele copiilor însemne barbare, de războinic", a povestit Paula Stîna, conform adevarul.ro.

Citeste si:

Elevii și studenții vor primi bani de la Guvern pentru acțiuni de...

Din aceeași echipă face parte și Cristian Marincaş, cel care a intrat în Asociație în 2012 și care este considerat ca fiind unul dintre membrii de bază ai echipei de voluntar. Acesta are rolul de a coordona trupele în teren, de a pune în aplicare scenariul, de a realiza diverse ritualuri, dar îi place enorm și face totul cu mare drag, de aceea îi și ies lucrurile de minune, cu fiecare ocazie.

"Din păcate, oamenii încă privesc ciudat ideea de a face ceva gratuit; cred însă că fiecare dintre noi ar trebui să facem voluntariat. Personal, am ales să mă implic pentru a promova patrimoniul cultural şi în special Castrul Roman de la Porolissum, care din păcate nu e valorificat cât ar trebui, deşi are un potenţial enorm. Apoi, văd totul şi ca pe un hobby. Unii joacă fotbal, alţii merg la pescuit, eu am ales ceva ce îmbină mişcarea - echipamentul meu are 32 kg şi uneori îl port chiar şi şase ore, unde mai pui că trebuie să şi parcurg kilometri întregi - cu socializarea: cunosc oameni din diverse medii şi am ocazia să le vorbesc despre locurile de unde vin.

Citeste si:

CSO Voluntari este singura participantă a României în Basketball...

Trebuie să ştim cum trăiau oamenii acelor vremuri, ce mâncau, ce ritualuri aveau, cum vorbeau, ce echipamente purtau. Este obligaţia fiecăruia dintre noi, pentru a putea oferi informaţii pe subiect spectatorilor curioşi", a declarat Cristian Marincaş, potrivit sursei menționate mai sus.

De la ESB Professional/Shutterstock

Asociația Pavel are mai mulți oameni de bază, care fac voluntariat cu mare drag și care iubesc copiii din tot sufletul lor, iar una dintre persoanele care ajută și care a decis să spună câteva lucruri despre ea și despre activitatea pe care o desfășoară se numește Secară Maria-Diana.

„Numele meu este Secară Maria-Diana și sunt studentă la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, la Universitatea București. Să fiu voluntar P.A.V.E.L este pentru mine cel mai prețios dar al sorții. Asociația mi-a fost recomandată de coordonatorul meu de practică și inițial am ajuns acolo ca practicant. La acel moment eram speriată, nu știam ce aveam să întâlnesc sau dacă eram pregătită pentru o astfel de experiență, dar ce a urmat s-a dovedit a fi o adevărată lecție de viață.
Cred că cel mai mare dar pe care îl poți oferi unei persoane este timpul tău și din acest motiv aleg să continui să fiu voluntar. De asemenea, am ales micuții de la P.A.V.E.L. pentru că de fiecare dată când îi văd, devin pentru mine mici profesori și mă învață să fiu om. La început m-au învățat să prețuiesc viața și despre optimism, iar acum mă învață cum să fiu puternică și creativă. Este impresionant cum boala nu reușește să anihileze creativitatea, și este și mai impresionant cum acești micuți găsesc forța de a lupta cu tot.
Atât copiii, cât și însoțitorii lor sunt un exemplu de putere și sacrificiu pentru mine. Zâmbetele pe care reușesc să le aduc pe chipurile lor mă motivează în mod sincer și conștientă fiind că orice interacțiune lasă o amintire în sufletele lor, încerc să creez cu ei povești autentice. Activitatea de la Asociația P.A.V.E.L este una a descoperirilor - acum știu despre mine că vreau să fiu acolo, că vreau să fac orice activitate, dacă aceasta este pentru bunăstarea copiilor și mai știu că sistemul meu de valori este altul, unul mai bine structurat. Bineînțeles, nu puteam să descopăr aceste lucruri fără micuții minunați, părinții autentici și fără profesioniști adevărați.
Este de-a dreptul minunat să vezi atâta pasiune, luptă pentru schimbare și pentru îmbunătățirea calității vieții într-un singur loc.”, a declarat Secară Maria-Diana, potrivit asociatiapavel.ro.

Citeste si:

De la ce varsta putem fi voluntari

Din aceeași Asociație face parte și doamna Denisa Ana, care a decis să ofere și ea câteva declarații despre tot ceea ce semnifică voluntariatul pentru ea, dar și cât de tare s-a schimbat de când a început să se bucure de asemenea experiențe.

„Pentru mine, voluntariatul este un act de iubire! Sunt încântată de fiecare zâmbet pe care îl zăresc la copilași. Prin prezență, prin încurajare și prin dăruire îi poți bucura ce-i drept puțin, însă cu timpul fiecare strop de fericire se adună. Nu este întotdeauna ușor, uneori te blochezi, simți că nu-i poți ajuta, însă cu toate acestea știi că ești acolo pentru ei, iar acest lucru te motivează foarte mult.
Am descoperit niște copilași minunați, plini de lumină în suflet, de care îmi voi aminti cu drag întotdeauna. Am fost primită cu multă iubire de fiecare în parte și asta mă face să plâng de fericire și să-mi dau seama că sunt niște îngerași prețioși! Această experiență m-a schimbat foarte mult. Cel mai important lucru pe care l-am învățat de la ei este să zâmbesc mereu și să cred că putem schimba ceva!”, a povestit Denisa Ana, pentru sursa menționată anterior.

Despre autor:

Diana Oprișan

 Diana Oprișan a fost mereu pasionată de scris și de fotografie. Odată ajunsă în București, a visat să le facă fotografii celor mai mari artiști de la noi din țară, dar și din străinătate. Și-a făcut un blog, unde scria tot felul de articole despre evenimentele la care participa, iar în felul acesta a fost contactată de către cei de la ZU TV, unde a lucrat timp de doi ani. În pandemie, a simțit nevoia să muncească mai mult, așa că a mai redactat articole și pentru alte site-uri de știri, precum eVedete.ro și DespreVedete.ro. După aceea, s-a angajat la Spynews.ro, unde, deși nu a lucrat prea mult timp, a învățat foarte multe lucruri care, ulterior, i-au fost de folos. Acum, lucrează pentru 9AM și consideră că este cel mai important să faci mereu ceea ce îți place.

Mai multe