Hariclea Darclée, pe numele de la naștere Hariclea Haricli, a cucerit publicul, a cucerit compozitorii și multe capete încoronate. „Privighetoarea Carpaților” s-a născut în data de 10 iunie 1860, în Brăila, pe când urbea de la Dunăre era un oraș cosmopolit. Nicolae Carandino scria în cartea „Viața de glorie și de pasiune a marii cântărețe Darclée” faptul că la naștere solistei i s-a prezis că „Va călători mult și va fi mereu în sărbătoare”. Și numele îi prevestea un viitor strălucit. Hariclea, din grecescu „charikleia”,înseamnă „cea care aduce bucurie”. Cursul luminos anticipat de cei din jur i-a fost schimbat de câteva evenimente nefericite, care au izbit-o de pământ, ducând-o de la faimă și prețuire la sărăcie și anonimat.
Mic portret pentru o mare româncă. Hariclea Darclée a murit într-un trist anonimat, în București
Cântăreața de operă a venit pe lume la 10 iunie 1860, în Brăila, fiind cel de-al treilea copil al moşierului de origine greacă Ion Haricli şi a Mariei Aslan, nepoata domniţei Mavrocordat. În copilărie a fost la un pas de a muri de febră tifoidă. A scăpat și și-a continuat drumul către glorie. De atunci a studiat pianul în particular și a luat lecții de canto la pensionul Lobkovitz din Viena cu profesoara Marchesi, iar în București a studiat cu profesoara de origine franceză Madame La Kerre.
În anul 1881 a debutat într-un recital de canto pe scena teatrului din Brăila. În luna februarie a acelui an s-a căsătorit cu locotenentul Iorgu Hartulary. Dragostea lor s-a stins repede, din cauza viciilor bărbatului: jocuri de noroc, petreceri și femei. Câțiva ani mai târziu, în 1886, interpreta a plecat la Paris, unde s-a luptat cu neajunsurile. Nașterea fiului ei, Ion, nu a făcut-o să se abată de la poteca deja bătătorită, continuând să ia lecții de canto.
A susținut recitaluri de succes pe marile scene ale lumii, la Paris, Berlin, Florența, Roma, Aires, Lisabona, Monte Carlo, New York sau Moscova și multe dintre partiturile care au devenit celebre, după ce au fost trecute prin glasul său, au fost special concepute pentru vocea ei. Câteva dintre ele sunt: ”Condor” de Carlos Gomes (rolul Odulea, Teatrul Scala din Milano, 1891), ”I Rantzau” de Pietro Mascagni (rolul Luisa, premiera absolută la Teatro della Pergola din Florenţa, 1892), ”Cristoforo Colombo” de Alberto Franchetti (rolurile Isabella di Aragona, Ikuamota, Teatrul din Genova, 1892, ”Amy Robsard” de Isidor da Lara (rolul Amy Robsard, Opera din Monte Carlo, 1897), ”Hero e Lenadro” de Luigi Mancinelli (rolul Hero, Opera din Madrid, 1897), ”Iris” de Pietro Mascagni (rolul Iris, premiera absolută la Teatrul de Operă din Roma, 1898, apoi la Milano şi Bucureşti), ”Enoch Arden” de Alexis Catargi (rolul Ammie Lee, Teatrul Naţional din Bucureşti, 1904) sau ”Eidelberga mia” de Ubaldo Pachierotti (rolul Catnei, Teatrul Colon din Buenos Aires, 1909.
Construcția podului peste Dunăre de la Brăila a intrat în linie...
A vrut să înființeze o școală de canto în România. Nu a primit sprijin
În perioada 1891 - 1910 a făcut multe turnee în România, interval în care publicul românesc avea să cunoască steaua noastră șlefuită în afară. Nu s-au păstrat prea multe înregistrări pe discuri cu vocea ei, ci doar două melodii românești: „Cântecul fluierașului” de George Stephanescu și „Vai mândruță dragi ne-avem” de Tiberiu Brediceanu.
Casele de modă se luptau să-i conceapă ținutele și jurnaliștii se îmbrânceau pentru a-i prinde o vorbă. Haricleei Darclée s-a retras de pe scenă în 1918, din cauza unor probleme cu vocea. Ultimul spectacol l-a susținut în Florența. În septembrie 1936 a revenit definitiv în țara natală, cu intenția de a preda la Conservator sau de a cânta pe scena Operei Române. Totodată, și-a dorit să înființeze și o școală românească de canto. Visul s-a rupt de la început, artista negăsind sprijin pentru această inițiativă.
George Buhnici atrage din nou atenția asupra sa. Declarațiile...
La finalul vieții, artista, numită ba „Măiastra pasăre de basm”, ba „Privighetoarea adorată” sau „Privighetoarea Carpaților”, a murit în sărăcie, la București, din cauza faptului că viile sale de la Cotnari, singura sursă a existenței sale după încheierea carierei, au fost distruse de grindină. Nici boala care a grăbit-o spre sfârșit, sarcom hepatic, nu i-a permis restaurarea lor.
Haricleei Darclée a trecut la cele veșnice în 10 ianuarie 1939, la București. Aceasta a fost înmormântată la cimitirul Bellu, din fonduri furnizate de către Ambasada Italiei.
Despre autor:
Te-ar putea interesa si:
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.
Mai multe despre
-
Go big or Go home: cum să te extinzi în Silicon Valley ca firmă din România
Sursa: start-up.ro
-
Google Green Light este soluția software care poate fluidiza traficul în România
Sursa: green.start-up.ro
-
Se vor scumpi produsele Sabon din cauza războiului din Fâșia Gaza? Răspunsul...
Sursa: retail.ro
-
Construind poduri, nu ziduri: Ghid pentru a dezvolta relații sănătoase
Sursa: garbo.ro
-
România a avut cea mai mare rată a inflației din UE în februarie
Sursa: futurebanking.ro
-
Tarot online: Se teme că te poate pierde?
Sursa: kudika.ro
-
Ministrul Energiei: Reactorul nuclear de la Doicești va fi cu 20-30% mai...
Sursa: wall-street.ro