Tanar in 2011: Cu ce probleme se confrunta adolescentii de azi?

Toate problemele se trag din copilarie. Incepand in anii 1950, numarul parintilor care-si cresc singuri copiii a crescut considerabil, pana la un nivel catrastrofal. Astazi, 14 milioane de parinti singuri sunt responsabili pentru 28 de milioane de copii.

Sa cresti un copil este destul de greu si pentru o familie cu doi parinti, mai ales in conditiile economice din ziua de astazi. Un parinte singur aduce mai putini bani acasa, ceea ce inseamna mai putine oportunitati pentru a acoperi necesitatile vitale, cum ar fi educatia. 

In lipsa unei supravegheri adecvate, copilul este mai predispus esecului, abandonului scolar, comportamentului sexual prematur, sarcinilor infantile. Din lipsa de influenta puternica a unei figuri paterne + materne, copilul este si mai tentat sa cada prada drogurilor ori alcoolului.

• Peste 85.500 de copii au unul sau ambii parinti plecati la munca in strainatate

Va mai amintiti de imaginile idilice din fillmele alba negru cu un actor/actrita care era portretizat pe ecran cu o tigara in mana? Apoi cu un pahar de bautura? Mesajul transmis era ca fumatul/consumul de alcool este cool.

Ca rezultat, toata lumea il practica, inclusiv copiii. In scopul responsabilizarii in legatura cu pericolul fumatului, imaginile cu fumatul "cool" au disparut (poate le veti mai intalni in mode repetitiv si obsesiv daca urmariti serialul Mad Men).

Din nefericire, nu putem spune acelasi lucru si despre consumul de droguri si alcool, ambele fiind prezentate in miezul zilei, fara niciun fel de restrictii. De ce nu sunt si ele prezentate cu bulina rosie? Ei bine, numerele spun totul.

21% dintre copiii din anii terminali de liceu se drogheaza, iar 41% dintre ei consuma bauturi alcoolice in mod regulat. Daca stam sa ne gandim, dupa ce ca manifesta deja un comportament imatur, acesta mai este amplificat si de substantele nocive.

Care este rezultatul? Pusti agresivi care se iau la bataie pe strada, isi injunghie colegii, conduc masinile parintilor fara permis si ametiti de vaporii alcoolului, note mici, bacalaureat dezastruos, ca cel din 2010 ...si lista poate continua.

Era o vreme cand copiii se bucurau ca sunt copiii, stateau toata ziua pe afara, se jucau `pititea` si `ratele si vanatorul`. Astazi, de la varsta din ce in ce mai fragede, copiii sunt inclusi sau vor sa fie inclusi in activitatile adultilor (lucru care aduce dupa sine consecinte serioase). Asemanator cu ceea ce vedem in cazul drogurilor si alcoolului, sexul este, la fel, o activitate care ar trebui practicata de catre adulti, persoane dezvoltate atat psihic cat si fizic.

Televiziunea, filmele, stirile, internetul ii invata pe copii sa faca sex, fiindu-le transmise sugestii de oriunde. De fapt, americanii sunt cei mai talentati in a promova imaginea copiiilor care fac la randul lor copii (Vezi show-urile `The Secret Lives of an American Teenager`, `Teen Mom` sau `16 and Pregnant`

Muzica are si ea o parte din vina. Copii de 5 ani fredoneaza melodiile Rihannei pline de referinte sexuale (explicite). Cel putin, pe vremea noastra, trebuia sa fii putin mai in varsta sa le intelegi. Astazi este vorba de "Cat de jos poti sa te lasi" (Vezi melodia explicita a lui Ludacris - “How low can you go” si de "Putem s-o facem toata noaptea" (Chris Brown -"No Bullshit").

Copiii fac sex de la 10, 11 ani, deci, de ce ne mai miram ca sarcinile printre copii au `sarit in aer`. Conceptul de copilarie devine oarecum irelevant daca vorbim de mamici la doar 12 ani.

In mare masura, este vina parintilor, care doresc sa se mandresca mult prea devreme cu odraslele lor. Aceasta dorinta se transforma in sexualizarea lor (vezi cazul pustoaicei Thylane Lena-Rose Blondeau, care ne da clasa de cum sa fii sexy la 10 ani.

Educatia unui copil este fundatia pe care el sau ea se bazeaza atunci cand pleaca in lume pentru a-si construi o viata. Scoala joaca un rol major in punerea bazelor unei educatii solide, tocmai de aceea, parintii se bazeaza pe faptul ca aceste centre de invatare sunt sigure si benefice copiilor si-i pregatesc pentru viata de adult. 

Din nefericire, nu se intampla intotdeauna asa. De multe ori, in cartierele rau famate sau la periferii, scoala este o adevarata zona de razboi. Poate va amintiti de productia americana Dangerous Minds? Ei bine, de cele mai multe ori, in viata reala, nu exista o profesoara precum Louanne Johnson care sa salveze copiii si sa-i aduca pe calea cea dreapta. 

Violenta in scoli este extraordinar de crescuta, scena crimei este una (scoala), posibilitatile sunt multiple (impuscaturi, injunghieri, batai si chiar sinucideri). Sa cresti si sa te dezvolti normal este destul de dificil, daca stai cu frica-n san ca o sa fii omorat in timpul orei de matematica.

Ce credeti ca simt copiii cand citesc aceasta stire? [Doi elevi au fost injunghiati in fata unui liceu din Craiova. Unul dintre ei a murit.]

Traim intr-o societate care promoveaza materialismul, iar noi, ca exponenti ai societatii perpetuam aceasta maladie, inoculandu-le si copiilor nostri aceste obiceiuri proaste. Copiii invata de la adulti ca masura succesului si fericirii in viata se bazeaza pe cantitatea de lucrurile pe care le strangi. Acestia, in mod normal, isi doresc din ce in ce mai multe jucarii, mai ales daca prietenii lor au asa ceva.

Parintii se grabesc sa le ofere copiilor tot ceea ce-si doresc, fara a le refuza nimic. Unde sunt parintii care-si lasau copii sa-si castige dreptul de a primi ceva sau sa le refuze un acces de dorinte nelimitate, doar pentru ca nu au nevoie de unele lucruri?

Copiii, adultii de maine vor ajunge plini de datorii, la fel ca parintii lor, vor merge in supermarket si-si vor cheltui toti banii pe mancare, cumparand haotic, fara sa-si dea seama de ce au nevoie si de ce nu, vor strange haine vechi, carti nefolositoare, vor pastra lucruri materiale de care nu au nevoie, doar din dorinta de a avea ceva.

Acest tip de mentalitate de renuntare la materialism se poate invata, insa in societatea romaneasca este din ce in ce mai inglobata in "VREAU SA AM ASTA".

Oamenii cu adevarat liberi sunt rari: saraci material si bogati spiritual. Va intrebati oare de ce Budha, Ghandi sau Dalai Lama, si-au donat averile pentru ca se simteau prea apasati de greutatea lor. Cel mai important este exemplul pe care-l dam copiilor nostri.

Copiii zilelor noastre sunt grasi si se ingrasa vazand cu ochii. Cele mai recente statistici arata ca 20% dintre copiii americanilor sunt obezi. Nu durdulii, OBEZI!  Jocurile video, lipsa de educatie fizica, TV-ul, Internetul sau fast-food-ul sunt cam principalele surse ale acestei probleme.

Copiii prefera sa petreaca mai mult timp in fata televizorului sau computerului decat sa alerge pe strazi sau sa se suie in copaci. Insa aceasta viata de sedentarism are si ea consecintele sale.

Social vorbind, nu mai este un secret faptul ca toti copiii supraponderali vor fi ridiculizati de catre ceilalti copii si se vor auto-exclude treptat din diverse grupuri de activitate. 

Aceasta separare de viata sociala ridica probleme de respect de sine, apreciere si poate conduce la depresii, uneori si la sinucidere. Insa, in afara de aceste aspecte, exista si problemele de sanatate..care nu sunt putine deloc: tensiune crescuta, diabet si alte maladii asociate cu obezitatea. Fizic si psihic, obezitatea este o problema care poate fi prevenita (sau vindecata) cu miscare si un stil de viata sanatos.

Doctorii ne avertizeaza ca obezitatea infantila este o bomba cu ceas care sta sa explodeze. Rezolva urmatorul test si afla daca tu iti hranesti si cresti copilul `ca la carte`!

Educatia este importanta. Putini oameni sunt cei care contrazic aceasta afirmatie. O educatie potrivita (in comparatie cu una deficitara) va da un avantaj copiilor si le va deschide mai bine ochii catre toate oportunitatile pe care le au in viata.

Din nefericire, unii oameni au parte de o educatie mai buna decat altii. Si acest lucru nu se refera doar la faptul ca o scoala este mai buna decat alta. Vorbim aici de mii de copiii care nu au atat de multe sanse ca altii pe piata muncii si care nu vor reusi niciodata sa traiasca povesti de succes cum reusesc altii.

Inegalitatea in calitatea educatiei este delimitata in functie de rasa si de statutul financiar. Daca traiesti intr-un cartier sarac, esti minoritar sau daca traiesti in munti si cea mai apropiata scoala este la zeci de km, ori daca traiesti in Lumea a Treia, fii sigur ca o sa ai parte de mai putina educatie decat copiii magnatilor, trimisi la studiu in strainatate. 

In timp ce asiaticii si albii se bucura de rate de promovabilitate mai mari, afro-americanii si latinii continua sa fie lasati in spate. Si nu e de mirare pentru ca oportunitatile de job sunt din ce in ce mai mici pentru cei care abandoneaza scoala, iar ultimele doua grupuri sociale au cele mai mari rate de incarcerare.