Benone Sinulescu este un nume asimilat de public cu voia buna, profesionalismul, modestia si mai ales cu muzica populara de buna calitate.

"Nea Beni", cum ii spun adevaratii prieteni,
s-a nascut in urma cu 65 de ani, in Siriu, judetul Buzau. Fiu de parinti muncitori, Benone Sinulescu a avut chemare catre mu-zica, inca de la o varsta frageda. Primele experiente muzicale ale sale s-au derulat in corul bisericii: "Cantam la denie si la prohod", ne povesteste nea Beni. Dupa ce a terminat Scoala Tehnica din Buzau, Benone a venit in Bucuresti unde a dat examen la Scoala Speciala de Muzica, fiind cooptat in clasa doamnei Eugenia Moldoveanu.

Inceputul succesului are loc inca din 1956 cand artistul face primele inregistrari: "Straina mamei, straina", "La Lenuta sub cerdac" si "In muntii Buzaului". Astazi, activitatea muzicala a interpretului este de exceptie: numeroase concerte de anvergura in tara si peste hotare, nenumarate premii, albume si slagare, cu care artistul a cucerit ani de randul atentia pu-blicului. Recent, artistul a trecut printr-o perioada mai dificila, din cauza unei pro-bleme de sanatate, pe care a neglijat-o de foarte multa vreme: o operatie de hernie care era pe cale sa se transorme intr-o adevarata tragedie. Interpretul a avut noroc, intrucat totul s-a terminat cu bine. Dupa emotiile de post operatorii de rigoare, Nea Beni ne-a povestit, intr-un scurt interviu, cum a decurs operatiunea medicala care i-a salvat viata.

- De ce ati ajuns in sala de operatie?

- Acum doua saptamani m-am operat de hernie inghinala. La prima vedere ar fi parut o operatie banala. Insa pentru ca am stat 18 ani cu acesta afectiune, a fost una extrem de dificila.

- Cum a decurs operatia?

- In mod normal trebuia sa dureze intre 20-40 de minute, dar a durat aproape 5 ore. Sotia mea, Leni intrase in panica si intreba daca nu cumva am murit.

- De ce ati asteptat atat de mult timp?

- De frica medicilor am stat atat de mult timp. A fost prima mea internare, si sper ca si ultima. Si cand ma gandesc ca mama ar fi vrut sa ma faca doctor... Recunosc ca am fost un inconstient si chiar dusmanilor mei le dau sfatul sa se duca din timp la doctor.

- La ce riscuri va expuneati fara ope-ratie?

- Eram oricand predispus sa fac ocluzie intestinala datorita faptului ca am stat atat de mult cu aceasta hernie. Cu atat mai mult cu cat aveam obiceiul sa ma zbengui pe scena.

- Cum v-ati invins teama?

- Cand am ajuns pe masa de operatie, nu stiam cum sa fac sa trag de timp. Ma inarmasem cu niste bomboane, in buzunar si am inceput sa servesc pe toata lumea. Doctorii au considerat operatia ca ar fi una de interes medical. Asa ca s-au gandit sa filmeze intreaga interventie.

- A fost o interventie dificila?

- Ca sa mi se refaca musculatura abdomenului, mi s-a inserat o plasa speciala, adusa din America, care a costat nici mai mult, nici mai putin de 400 de euro. Dupa operatie am slabit aproape 10 kg, dar ma bucur pentru ca oricum voiam de mult sa mai pierd din ele.

- Cum va simtiti acum?

- Ma simt obligat sa aduc multumirile mele doctorilor care mi-au salvat viata, Ioana Tamaru si Constantin Grozavu de la Spitalul Militar din Bucuresti. Ei m-au "macelarit" foarte fin si mi-au pus totul in ordine, acolo unde credeam ca nu se mai poate face nimic. Amuzant este ca nici acum nu m-a parasit teama, intrucat nu am curajul sa imi privesc operatia. Dupa aceasta experienta, privesc altfel viata. O apreciez mai mult si nu mai fac oricum pasii. Asta nu inseamna ca depun armele. O sa vin cu diverse initiative inovatoare, in plan profesional. Vreau sa sochez, dar in sens pozitiv. Cantecul pe care-l slujesc de o jumatate de secol vreau sa-l fac peren. Nu sa fac azi un cantec si apoi lumea sa-l uite.


Despre autor:

Cronica Romana

Sursa: Cronica Romana


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.