Din nou la Teo. Ma intorc la Teo ca la un cosmar pasionant (exista si asa ceva, nu stiati?). Teo, Tantica, baiatul ala gras cu perciuni care danseaza pe system nervos, se plimba de la o masa la alta ca lautarii de altadata, numai ca pe invers, adica lautarii stau la mese.

La emisiunea de care m-am ciocnit eu invitata de onoare era o duduita, supermodela, mamica acesteia (tunsa ca blonda din ABBA numai ca bruneta) si un impresar, fratele Ancai de la Class, destul de agitat si palpitat de fapta mareata de a o fi adus in studio pe don’soara cu pricina.

Nu am retinut numele vedetei (nici nu are importanta). Oricum pasionatii de moda o cunosc si probabil imi vor bate obrazul. In orice caz, traieste in America, la New York si face naveta pana la Hollywood unde sta iubitul ei. Caci el este regizor de filme si in aceasta calitate s-a autosesizat de talentul fotomodelistei noastre si a distribuit-o intr-o pelicula de mare angajament.

Actrita a marturisit ca a mai fost la un pas de casatorie cu un mare actor american (iar nu am retinut numele. Doamne, ce memorie selectiva pot avea!) dar ca el avea pretentia ca ea sa ii faca un copil iar ea fiind "manechina" a considerat ca profesia nu ii permite.

Incepusem sa o compatimesc sincer cand a fost provocata sa spuna cum a cerut-o in casatorie actualul iubit. Erau la restaurant, pe masa un castron cu diamante de plastic si printre ele un inel cu un diamante veritabil. Ea a ales inelul si el si-a formulat "his future plans". Asa s-a intamplat. De atunci locuiesc separate dar el o suna mereu si isi manifesta afectiunea deplina. Evident degetele fetei au fost rasfirate catre camera si inelul prezentat in groplan. Toti radeau ca prostii printre lacrimi de invidie.

La final, impresarul, fratele Ancai de la Class, i-a facut cadou un tablou cu ea pictat de sotul Mihaelei de la Class. Moment emotionant care s-a lasat cu fraze de genul: "Deci, nu pot sa cred". Nici mie. Doamne, in ce lume traim. Fata asta face naveta New York - Los Angeles pentru cate un diamant iar vecinul meu, nea Stelu de cate ori ma prinde ma intreaba daca nu am auzit cumva ca s-ar da si la pensionari "bonuri venerice". Nu de alta, zice el, dar pensia e mica a dracului. A, pai daca e mica nema bonurus valoricus!


Despre autor:

Cronica Romana

Sursa: Cronica Romana


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.