LifeStar • 2 Aprilie 2010
Iata cateva filme numai bune de vazut in perioada Pastelui!
Iata-ne in Saptamana Mare, cand ne gandim cu totii la zilele de concediu si la umplutura – de cozonaci, de stomacel si de timp liber. Cum pe televiziuni nu te poti baza intotdeauna pentru un program adresat adultilor mintosi si cu ochi critic, Kudika Timp Liber a compilat o lista cu acele productii “must-see” pentru anotimpul sarbatorilor pascale – atentie insa, lista este doar in mare parte una serioasa: am strecurat si 3 filme mai joculare, neasteptate in rand cu celelalte, cam ca ouale de lemn incondeiate pitite printre restul. Dar va asiguram ca toate, pana si surprizele, va vor indulci nespus experienta Pastelui!

  • The Passion of the Christ (2004) – un unghi contemporan asupra unor evenimente vechi de cand lumea nici ca putea sa iasa mai oblic, mai reprobabil, si mai bolnavicios de obsedant totodata decat in “Patimile” lui Mel Gibson. Blamata de ambele “tabere” religioase, crestinism si iudaism deopotriva, coalitiile ad-hoc n-au vazut in abordarea lui Gibson niciun subtext, doar machiavelism si senzationalism de o ingustime diavoleasca: un film in care violenta ia ochii si ia prioritate in fata oricaror alte considerente. De exemplu cele inspirationale, pe care le cautam in general la interpretarile Noului Testament. Mai deranjant inca decat umanizarea lui Iisus, ridicata la rang de scop de Zeffirelli, Gibson isi supune Mantuitorul interpretat de Jim Caviezel la chinuri perfect credibile, trecand cuvintele Sfintilor Parinti prin sita realismului si lasandu-l sa deraieze in naturalism brutal. Atat imaginea androgina a Satanei cat si vaietele sfasietoare ale Fecioarei (Maia Morgenstern intr-un tur de forta) si-ale Magdalenei (Monica Bellucci, rareori atat de non-sexuala pe ecran) – totul atenteaza la calmul interior al spectatorului, dar ca sa sarbatoresti Invierea cu veselie, trebuie sa ai o idee clara despre rastignire. Gibson e singurul care nu iti indulceste pilula.

  • The Last Temptation of Christ (1988) - Martin Scorsese scotea la inaintare acum mai bine de douazeci de ani un spirit ireverentios pe un calapod similar cu poama lui Mel Gibson din 2004 – insa “TLToC” se preteaza unei controverse mai subtile decat “Patimile”. Aici va veti pune neuronii ponderosi la contributie pentru ca filmul, o ecranizare dupa romanul omonim al lui Nikos Kazantzakis se infasoara ca un boa in jurul unui dat biblic, si-l rupe-ntr-o dilema. Cum poate avea Iisus si natura umana si natura dumnezeiasca, ambele in mod absolut si totusi ambele laolalta? Willem Dafoe – cel pe care azi il putem vedea in “Antichrist”-ul – era, in filmul lui Scorsese, Cristos! Un Mesia chinuit de indoieli, care, mai mult decat oricare alta incarnare cinematografica a Lui Dumnezeu-Fiul, este croit dupa asemanarea noastra, si nu invers.


  • Jesus of Nazareth (1977) – Miniseria regizata de Franco Zeffirelli se intinde pe mai mult de 6 ore, pe 3 aprilie implineste fatidica varsta de 33 de ani de la data de difuzare initiala, dar are aurul in acest top mai presus de orice pentru ca Robert Powell a facut cea mai credibila, fascinanta si – de ce nu? – sexy figura in rolul lui Iisus pe care mi-a fost dat s-o vad vreodata. Ochii lui intens albastri, parca mereu deschisi multumita instructiunilor lui Zeffirelli (“Nu clipi!”), transmit cu varf si-ndesat frumusetea spirituala a lui Mesia, iar suferinta omului Iisus poate scormoni adanc pana loveste-n corzile sufletesti ale celui mai ateu dintre atei, rezultat la care se si spera de altfel. Caci credinciosii sunt oricum abonati din start la orice ecranizare a saptamanii Patimilor – grupul tinta, provocarea cea mai mare pentru Zeffirelli este restul potentialului public.

Click aici pentru a descoperi alte 7 filme de Paste care ti-ar putea capta atentia si indulci Pastele.

Despre autor:

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.