FlashForward: Amintiri din viitor, cel mai asteptat serial al anului va fi difuzat in premiera si in exclusivitate la AXN din 16 noiembrie, de la ora 23:00!
Cand un eveniment misterios produce pierderea cunostintei la nivel global, umanitatea vede cum va arata viitorul si fiecare barbat, femeie sau copil trebuie sa accepte faptul ca acest destin poate sau nu sa se adevereasca.

Adaptand revolutionarul si multi-premiatul roman al lui Robert J. Sawyer, producatorii executivi David S. Goyer (vizionarul co-scenarist al filmelor "Batman Begins" si "The Dark Knight") si Brannon Braga ("24," "Star Trek: Enterprise") va invita intr-o calatorie care va raspunde la intrebarea "daca ai stii ce-ti rezerva viitorul, ce-ai face?"

In "Flash Forward: Amintiri din viitor" joaca Joseph Fiennes (Mark Benford), John Cho (Demetri Noh), Jack Davenport (Lloyd Simcoe), Sonya Walger (Olivia Benford) Courtney B. Vance (Stan Wedeck), Brian O'Byrne (Aaron Stark), Christine Woods (Janis Hawk), Zachary Knighton (Bryce Varley) si Peyton List (Nicole).


INTERVIU CU SONYA WALGER - "OLIVIA BENFORD"


Crezi ca e posibil ca personajele sa-si poata schimba viitorul?

Nu stiu. Chiar nu stiu. Cred ca timpul va spune daca, in ceea ce priveste serialul, aceste „viitoruri” sunt de nestramutat sau daca se pot modifica. Nu stiu.

Nici macar o presupunere? Tu, personal, ce crezi?
Personal, cred ca suntem cu totii responsabili de ceea ce facem. Cu totii avem o alegere de facut... Personal, nu cred ca vietile noastre sunt predeterminate.

Ce ai face daca ai vedea o bucatica din viitor? Crezi ca ai accepta ceea ce ai vazut, sau ai incerca sa...
Tare nu mi-ar placea sa-mi vad viitorul. Sincer, as detesta asa ceva. As incerca sa uit cat mai repede posibil. In fiecare luna imi citesc horoscopul si-apoi incerc sa-l uit imediat. Nu-mi place sa stiu prea multe in avans.

Poti sa ne spui ce inseamna sa faci parte dintr-un serial asa de mare? A fost teribil de mult promovat, atat in Marea Britanie cat si in SUA. Cum e sa faci parte din aceasta masinarie?
E foarte distractiv. Vreau sa spun, e foarte distractiv sa faci parte din ceva de calitate. Cred ca m-as simti altfel daca toata publicitatea ar fi pentru ceva care nu merita. Cred ca m-as simti incomod. E cu adevarat distractiv sa mergi prin lume pentru promovarea serialului si sa-i vezi pe oameni bucurandu-se de un serial despre care cred ca e foarte inteligent, bine facut si splendid jucat. Deci ma bucur cat pot de asta.

Cum ai compara munca la "Lost" cu cea de acum? Care-s avantajele? Ce preferi?
"Lost" a fost din prima zi o aventura distractiva. Dar diferenta e ca m-am alaturat "Lost"-ului foarte tarziu si sunt, inca, tehnic vorbind, doar un invitat special. Deci e un sentiment foarte diferit. Ma simt binevenita si simt ca fac parte din distributie, dar in mod oarecum periferic. E cu totul altceva cand incepi calatoria din prima zi, chiar de la episodul pilot. Ma simt mult mai bine integrata intregului. E un sentiment amuzant... Si-apoi vine avionul.

Ai fost chemata inapoi in Hawaii pentru sezonul final?

Nu. Dar nu se stie niciodata. Eu sunt intotdeauna ultima care afla. De obicei, ma trezesc in avion si, 24 de ore mai tarziu, sunt in Hawaii. Deci nu am nicio idee. Asta nu inseamna ca nu voi merge inapoi, dar nu stiu daca sau cand.

Revenind la intrebarea precedenta... Facand parte din acest serial chiar de la inceput, ai contribuit la conturarea personajului, sau e totul deja decis si tu doar iti spui replicile? Ce relatie ai cu scenaristii?
Buna intrebare... Olivia a fost clar conturata din ziua in care am citit personajul. E o femeie puternica, clar descrisa chiar din episodul pilot. N-am avut niciun aport. Dar cred ca, in mod invariabil, ca in cazul oricarui scenariu bun, totul se termina prin a fi o simbioza: scenaristii vad care sunt punctele tale forte si punctele in care poti oferi ceva neasteptat, si ei incep sa scrie bazandu-se pe asta. Deci cred ca e o combinatie. E valabil pentru orice personaj pe care l-am jucat. Incepe sa se estompeze conturul propriei tale personalitati si te dedici mai mult personajului.

Poti aminti cateva momente in care ai observat ca s-a intamplat asa ceva?

Cred ca au aflat ca am simtul umorului. Deci, slava Domnului, i l-au dat si Oliviei.

Ai spus ca nu vrei sa stii ce se va intampla in viitor, dar simti, oare, ca-ti poti schimba destinul prin, sa spunem, adoptarea unei atitudini pozitive sau a unor hobby-uri, orice, ceva care, atunci cand te trezesti, sa simti ca-ti poate influenta viitorul?

Categoric. Exact la asta ma refer cand zic ca nu cred ca destinul este prestabilit. Cred ca ne conturam destinul minut cu minut si alegere cu alegere. Chiar cred asta. Chiar si atunci cand apare o situatie dificila, avem dreptul de a alege modul in care vom raspunde acestei situatii.

Pentru ca nimeni nu stie si cred ca nici tu, te intreb, totusi... Ce crezi ca a provocat pierderea cunostintei?

Habar n-am. Nici nu m-am deranjat cu o ipoteza... pentru ca sunt genul care zice „sa se ocupe FBI-ul de asta”. Olivia este axata pe casatoria ei, astfel incat nu mi-am batut capul cu ipotezele. Nu stiu. Chiar nu stiu.

Ai citit cartea pe care se bazeaza...
Da.

Si ofera un raspuns?
Da. In carte, incidentul e provocat de un experiment stiintific, o ciocnire de particule – nu prea stiu detaliile, dar un experiment important o ia complet razna... Sau poate ca n-o ia razna, dar se dovedeste a fi mult mai mult... Vor sa imparta atomul sau ceva de genul asta, si o inadvertenta provoaca aceasta pana de energie la nivel mondial. Dar cartea este foarte diferita de ceea ce facem. In carte, personajele vad la 60 de ani in viitor, nu la numai 6 luni. E altceva.

Intuitie... O multime de oameni se ghideaza dupa intuitie. Crezi ca intuitiile sunt un soi de premonitii? Nu neaparat ceva vizual, dar ceva ce tine de instinct si care ne spune incotro s-o luam?
Cred ca da. Nu-mi pot imagina viata fara intuitie. N-as fi un actor bun daca n-as avea intuitie. Nu stiu... Cred ca – da, cred ca intuitia e mai importanta decat inteligenta si decat orice altceva.

Evident, lucrezi in stransa colaborare cu Joseph – este sotul tau - si cu Jack. Cum e sa lucrezi cu ei? E o adevarata sansa sa lucrezi cu compatrioti, nu?
Da. E ca si cum ar fi venit Craciunul! E amuzant, pentru ca de 8 ani fac numai televiziune. Exclusiv televiziune. Si am jucat si in "Frost/Nixon" pe Broadway. Dar, in rest, am jucat numai TV si, din cand in cand, ma gandeam la Anglia si ma intrebam daca voi mai lucra vreodata cu un actor englez. Și, dintr-o data, daca-mi scuzati ego-ul metaforic, a venit muntele la Mahomed. E uimitor si este foarte distractiv. E foarte distractiv sa lucrez cu englezi si sa bem impreuna vreo ceasca de ceai...


Deci iesiti impreuna la o bere, in weekend? Avem cateva baruri britanice pe aici.

Nu, nu am iesit la o bere. Nu inca. Poate curand...

Dar altceva, tipic britanic?
Bem ceai. Bem o multime de ceai pe platou. Cam atat.


Despre autor:


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.