Luni, la ora 11.28, cind am inceput sa scriu acest articol trecusera 45 de ore si 44 de minute de cind jurnalistii eliberati erau in custodia oficialitatilor romane.

Incepind de duminica dupa-amiaza, cind informatia a inceput sa circule pe toate posturile de televiziune, opinia publica a manifestat un entuziasm retinut. Iar comunicatul remis redactiilor de Cotroceni, desi a atras printre rudele si colegii jurnalistilor un val de bucurie nedisimulata, a declansat, cred, si o anumita ingrijorare in alte cercuri, mai putin vizibile publicului.

Am suportat cu stoicism, pina noaptea tirziu, redundanta stirilor, perindarea goala de continut a reprezentantilor comunitatii arabe si, in general, toata agitatia inutila a transmitatorilor in direct trimisi pe un teren gol pentru a se agita de pomana, asta numai ca sa tina fierbinte starea de emotie pina la sosirea de luni dupa-amiaza a celor trei. M-a iritat aceasta atmosfera de iminenta fara sens, jucata doar de dragul camerei. Catalin Radu Tanase dadea si lua legatura de pe Aeroportul Baneasa, unde n-avea nici un sens sa stea, in timp ce altii, imprastiati care pe la guvern, care prin alte parti, cautau sa mai traga de o intrare in direct. Iar slujba de la Universitate mi s-a parut o prostie.

Mai ales ca teroristii ziceau la Al-Jazeera ca i-au eliberat de dragul lui Allah al lor, despre care continuu sa cred, canonic de altfel, ca nu e acelasi cu Dumnezeul nostru. Cit despre conferinta de presa a lui Basescu de la ora 19.00, aceasta mi s-a parut o demonstratie de virtuozitate comunicationala, cu fraze alese cu grija si cu un final de mare clasa. Sa reusesti sa dai din mimica si din ton exact acea nuanta prin care sa-i linistesti pe unii si sa le dai de inteles celorlalti ca de-acum incepe alta distractie e o treaba. Bravo, Base!

Cotidianul

Sursa: Cotidianul



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.