LifeStar • 19 Noiembrie 2008 • 00:41
Pippo Delbono, unul dintre regizorii de referinta din teatrul european, omul pentru care spectatorii se calca in picioare la Avignon, se afla zilele acestea la Bucuresti, la Festivalul UTE, cu spectacolul 'Minciuna', prilej cu care a dat un interviu pentru Cotidianul.

Spectacolul tau are drept sursa de inspiratie un accident de munca din 2007 de la otelariile Thyssen-Krupp din Italia, in urma caruia au murit 7 oameni. Stii ca zilele acestea a avut loc un accident intr-una din minele din Romania?

Am aflat si dedicam spectacolul victimelor de la Petrila. E ciudat. Am aparut aici ca sa vorbim in spectacolul nostru despre o tragedie care s-a petrecut anul trecut in tara noastra si ni s-a spus ca suntem contemporani cu o alta tragedie. Asta dovedeste, daca mai era nevoie, ca sistemul face victime.

Spectacolul tau a venit, daca se poate spune asa, la timpul potrivit.
Lumea s-a intrebat, desi e stupid, daca ati stiut ceva despre asta.
Da. Stiu. Pana si eu am fost socat. Nu am vrut sa fac din spectacolul meu un manifest al vreunei ideologii, ci sa vorbesc despre libertate sau despre lipsa ei in orice caz.
De unde vine 'tema' spectacolului tau?
Tatal meu a murit de epuizare. A muncit ca un caine pana i-a stat inima. Inainte de a fi sclavul sistemului, canta la vioara, mergea la teatru, era un om liber. Dupa ce s-a 'inhamat' la truda zilnica viata lui s-a terminat.
Piesa ta e o declaratie politica?

Nu, nici macar. Doar o tragere de maneca, daca vrei, o atentionare prieteneasca. 'Fratilor, viata e ceva ce trece pe langa voi.' E mai degraba un mesaj politico-spiritual. Eu spun la final ca mi-as fi dorit sa fiu liber ca Bobo, actorul meu, care e surdomut si analfabet. Lumea ii plange de mila. Dar eu cred ca el e adevaratul fericit.
Si cum crezi ca ar trebui rezolvata aceasta criza a fiintei umane?
In primul rand, sa gasim momente in care sa facem o pauza. Ai vazut spectacolul. La un moment dat le propun spectatorilor o pauza. Ciudat e ca imediat multi s-au hotarat sa iasa din sala, sa umple cu ceva golul. Li se parea ineficient sa stea pur si simplu sa mediteze.

Ce ai cu publicul, de ce il chinuiesti?

Vreau sa devina protagonist. Nu e in regula sa vina la teatru, sa stea intr-un fotoliu de catifea si sa priveasca drama altora. Trebuie el, spectatorul, sa devina parte din drama.
Si cum il provoci?
Ii arat o oglinda. Il arat in toata goliciunea lui.

Despre autor:

Cotidianul

Sursa: Cotidianul

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.