"Ma incarcam cu iluzii prin paturile unor doamne si domnisoare dispuse si veneam acasa ceva mai bland, mai tolerant si, cica, mai iubitor! Un diavol sau, poate, un inger m-a facut sa iau taurul de coarne si sa-i spun tot adevarul, asa frust si sec, fara ocolisuri, sa-i dau lista cu matracuci, printre care se numarau si cateva prietene bune de-ale ei. (...) Lili si-a gasit un amant, eu, o doamna bine. (...)


Si, intr-o zi, la Paris, m-a cuprins, brusc si de neinteles, un dor nebun de Lili. Era atat de chinuitor, incat m-am speriat. Atunci, parca acelasi inger sau demon, care ma mai vizitase candva, mi-a soptit la ureche: "nu poti fugi, asta se numeste dragoste".

Azi ne putem privi in ochi, ne putem plimba prin ploaie si putem rade copilareste. Am inteles amandoi ca suntem blestemati sau binecuvantati sa imbatranim impreuna si sa suportam ironiile copiilor", s-a destainuit Oreste in publicatia mai sus mentionata.