Am citit ziarele, ca de obicei, si sambata dimineata. "Aniversare de 600 de milioane" era unul dintre titlurile de pe o prima pagina. Un ziarist de casa al lui Columbeanu povestea ce mare petrecere va fi sambata seara si cat s-a cheltuit pentru realizarea ei.

La 21.30 am ajuns. In fata casei, atat in stanga, cat si in dreapta, plin de camere de luat vederi, de fotoreporteri. Columbeanu, imbracat in stilul sau nonconformist, cu niste epoleti argintii, la brat cu Monica tronau in vestibul, cu fata la intrare. In spatele lor, trei camere si doi fotoreporteri.

Invitatii veneau, ii dadeau cadoul, faceau o poza, el deschidea ce primise, se uita atent la el, dupa care pasa bodigardului cadoul, pentru a-l duce in alta camera. Sarbatoritul era plin de cabluri si microfoane. Ca sa iasa bine emisiunea de pe B1 TV. Am dat o tura atat la parter, cat si la demisol, unde e o piscina-discoteca, am fost si pe afara, prin curte, dar nu prea era lume.

Slab. Foarte slab. Fata de anii trecuti

Niste tipi se chinuiau sa faca un gratar in curte. Am zis sa-mi iau ceva de baut. M-am dus la bar. Insotit de un prieten. Martini alb, un vin rosu frantuzesc, ceva de Bordeaux. Il stiam. Il cumparasem si eu de curand din Piata Dorobanti. L-am cumparat pentru ca era foarte ieftin, adica costa cat un vin mediu romanesc, si eram curios ce gust are. Prost.

Pe bar mai era: un rom, Johnny Walker, Red Label - cel mai ieftin whisky produs de aceasta marca, J&B, si multe cutii de Cola, Fanta, Sprite. Slab. Foarte slab. Fata de anii trecuti. Cand puteai alege Chivas de 12 ani, sampanie Moet&Chandon, vinuri ca lumea. In fine. Dezamagire si parere de rau. Ne comandam cate un whisky cu cola. Ni se da cola. Mai comandam o data. Barmanul se face ca ploua. Mai comandam o data. Se rezolva.

Parca toti merg pe rotile

Cand sa gustam, parca avea asa un gust, dar extrem de vag. Mai incercam sa vorbim cu barmanul o data. Si a mers. Prietenul meu, mai in gluma, mai in serios, a crezut ca asa au fost directivele, sa se toarne cate putin. Urc la parterul vilei. Ma plictisesc. Stau intr-un colt si ma uit: il vad pe Dan Chisu, care nu cred ca rateaza vreun loc in care se strang mai mult de cinci persoane - tipu’ e peste tot, il vad pe Sorin Marcus cu un costum negru cu un dragon imens pe spate, brodat, il vad pe bancherul Ionut Costea de la Raiffeisen - cumnatul lui Mircea Geoana - venit singur si singuratic, cu un trabuc in gura. Din cand in cand prin cadru imi trece Columbeanu flancat de un card de fotoreporteri agitati, cameramani, ziaristi si Monica. Parca toti merg pe rotile.

Citeste si:

La un moment dat apare asa-numitul, asa mi l-a prezentat chiar Columbeanu, "doctor Miko de la Cluj" - sau dr. Love cum i se mai spune. Cu sotia si vreo zece "fetite" in spatele lui, in sir indian. Toate cu niste rochite de o palma. Acest "dr. Miko" este partenerul lui Columbeanu la Agentia Transilvania Fashion. Care se bucura de o extrem de buna imagine.

Ma trezeste camasa rosie a acestui dr. Miko

Un loc serios, oameni seriosi, profesionalism si viitor pentru tinerele talente. Multi parinti de fete cred. Baietii care stiu ce misca prin Bucuresti zic ca lucrurile stau invers. Ca aceasta agentie, chiar daca se vorbeste despre ea cum ca nu genereaza vreun castig, dimpotriva, face bani chiar multi. Din toate timpurile a mers treaba. In fine. Ma trezeste camasa rosie a acestui dr. Miko. Mi s-a facut foame. Sa ma duc sa mananc.

Nu prea e nimic de mancare

Bufetul pare mare si plin de departe. Pe masura ce ma apropii nu reusesc sa-mi focalizez privirea pe nimic. Ciudat. Nu prea e nimic de mancare. Imi vine in minte Chisu, care a mancat toata seara. Ce-o fi mancat? Nu prea imi vine sa cred. Iata ce am vazut: cam jumatate de masa, plina ochi de decoratiuni - cum ar veni un bufet japonez, asa, o nebunie asiatica. Canci. Asadar: multe lemne, prinse cu sfoara, multe flori, statuete, servetele, boluri si farfurii goale si multe sosuri.

Dupa care: ardei simpli cu mirodenii la cuptor, saorma taiata micronic ca la Spring Time-ul de pe Calea Floreasca, ciuperci simple la cuptor, doua salate numai cu legume. Si niste fulgi vietnamezi, se gaseau pe vremuri la alimentarele de stat, cu feliute de fripturica rece deasupra. Si doua sau trei farfurii(!) de friptura la gratar, taiata in bucatele mici. Atat. Nu sunt prea pretentios, dar foarte slab. Anii trecuti la petrecerile lui Columbeanu erau niste bufete de zile mari.

Mai apar si alti prieteni in jur, ne uitam unii la altii, luam niste saorma si ne intoarcem la locurile noastre. Nu ne vine sa credem. Dar cum sa dai o petrecere daca nu poti face rost de bautura ca lumea - ca suntem miliardari, nu? - si mancare.

Ma plictisesc si plec. In masina il intreb pe sofer cum a mancat. Mi-a spus ca e lesinat de foame, ca nimeni nu i-a adus nimic. Nici lui, nici celorlalti soferi. "N-are comparatie cu Patriciu". Mai demult, la o petrecere data de Patriciu toti soferii au primit mancare, bautura, desert. Tratati ca lumea. "Nici de baut nu ti-au dat?", l-am intrebat. "Ba da. Mi-a adus un baiat de-al domnului Columbeanu o cutie de Fanta. O tinea ascunsa pe maneca hainei, sa nu vada ceilalti". Interesant, cu miliardarii astia excentrici.