Dietele secolului al XIX-lea: Bizareriile alimentare ale scriitorilor in anii 1800

Poetul scotian Robert Louis Stevenson era omul exceselor. Exagera de fiecare data cand era vorba de mancare si bautura. Fuma mult si consuma excesiv alcool si cafea. Problemele cronice de sanatate din copilarie s-au agravat la maturitate, dar acest lucru nu l-a impiedicat sa faca excese peste excese de cate ori avea ocazia.

Unul dintre cei mai importanti poeti ai romantismului englez, Percy Bysshe Shelley, este si unul dintre primii adepti ai dietei vegetariene. In 1810 a scris cateva eseuri in care promoveaza renuntarea la consumul alimentelor de origine animala. Percy considera ca prin consumul animalelor moarte sufletul acestora ar putea trece in corpul oamenilor.

Tot din randul cunoscutilor poeti romantici englezi face parte si Lord Byron, un gurmand in toata puterea cuvantului, care a avut mereu probleme cu greutatea. Pentru a se putea mentine la o greutate normala si-a pus singur la punct o dieta care mai tarziu avea sa devina prima dieta de slabit celebra din epoca aceea.

Cata vreme a fost student, a consumat, cand nu era invitat la vreo petrecere importanta pe care nu o putea refuza din politete, doar biscuiti si apa sau cartofi fierti in otet. El era convins ca otetul ajuta digestia si contribuie la pierderea kilogramelor suplimentare. Cu aceasta dieta a slabit in total, intre anii 1806 si 1811, peste 30 kg. Byron face de asemenea si multe exercitii fizice si obisnuia sa poarte mai multe randuri de haine pentru a transpira excesiv, scrie listverse.com.

In epoca victoriana, fumatul opiului era un obicei des intalnit. Lewis Carroll, poet si matematcian celebru, era cunoscut ca fiind un consumator fidel al substantei. Atat de fidel incat s-a hotarat sa-si si suplimenteze alimentatia zilnica cu diferite gustari pe baza de opiu.

Charles Dickens era convins ca, in timpul calatoriilor pe mare, consumul unui mar pe zi va preveni senzatia de greata care apare de multe ori in astfel de imprejurari. Ajunsese chiar sa creada ca sosirea in siguranta pe pamant, dupa o calatorie indelungata pe mare, ar fi conditionata de consumul de mere.

In 1820 doctorul James Clark i-a recomandat poetului britanic John Keats sa manance doar o hamsie cu o bucatica de paine in fiecare zi, pentru a se vindeca de tuberculoza si de durerile stomacale. Desi astfel de „tratamente” erau la moda in acea perioada, starea de sanatate a poetului in timp ce urma regimul recomandat de medic s-a agravat considerabil.

Cele trei surori scriitoare britanice Bronte au crescut intr-o saracie lucie. Erau zile din copilaria lor cand nu gaseau absolut nimic de mancare sau cand aveau pe masa doar terci fara gust si o bucata de paine. Charlotte Bronte, cea mai mare dintre surori, a transformat experienta sa intr-un roman in care infometarea eroilor era un semn de vointa, tarie si determinare, plecand de la ideea ca organismul uman nu are nevoie de niciun fel de „carburant” cata vreme mintea si spiritul sunt puternice.

David Livingstone a fost un medic scotian, misionar protestant si explorator al Africii Centrale si de Est. Este binecunoscut pentru nuvelele sale de calatorie fascinante. In timpul calatoriilor sale, fiind fortat de imprejurari, trebuia sa se hraneasca numai cu seminte si apa. Acest lucru i-a afectat munca lasandu-l fara energie si obligandu-l sa se retraga din diferite actiuni de exploatare.

Poetul american Walt Whitman nu-si incepea ziua fara un mic dejun copios format dintr-o bucata zdravana de carne si scoici. Whitman considera ca aceasta era retea perfecta pentru un trup puternic si o minte ascutita.

Darwin suferea de diverse probleme stomacale. El lua 10 picaturi de acid clorhidric (cu ardei Cayenne si ghimbir) de doua ori pe zi si manca o omleta cu branza in fiecare dimineata. Desi doctorul ii recomandase sa consume cat mai multi carbohidrati, Darwin nici nu a vrut sa auda de sfaturile specialistului.