Pina Bausch este una dintre cele mai influente figuri ale dansului contemporan.

A fost o minte vizionara, o coregrafa inovatoare care a creat o noua paradigma in dans: o fuziune intre teatru, arta suprarealista, limbj al trupului uman, ceea ce se numeste astazi Tanztheater (teatru dans).

Filmul documentar “Pina. Dance, dance, otherwise we are lost” (Pina. Dnseaza, danseaza, altfel suntem pierduti) de Wim Wenders, “este un omagiu adus marei artiste germane, o recunoastere a faptului ca ea a dat dansului un nou limbaj”; “filmul este o plecaciune adanca in fata frumusetii pe care Pina a dat-o lumii intregi”, spune regizorul.

TRAILER-ul acestui film te lasa fara cuvinte:

PINA - Dance, dance, otherwise we are lost from neueroadmovies on Vimeo.

Pe Wim Wenders l-a bantuit dorinta de a face un film-omagiu dedicat Pinei Bausch, timp de 25 de ani, dar abia acum, tehnologia 3D i-a permis sa transpuna pe marele ecran, puterea emotionala care izbucneste din coregrafiile Pinei: acei curenti ai fricii, anxietatii, ai dorintelor care strabat in mod invizibil printre dansatori.

Pina a murit in mod neasteptat, in vara lui 2009, la varsta de 70 de ani si astfel, Wim nu si-a mai indeplinit nici visul de a lucra impreuna la un road-movie, care se vroia a fi o metafora ce ar fi introdus privitorul in lumea coregrafei. Regizorul a hotarit insa sa duca la bun sfarsit acest film, in semn de admiratie fata de aceasta mare coregrafa cu o viziune extraordinara ce viza arta dansului.

Documentarul semnat de Wim Wenders include parti din cele mai faimoase coregrafii ale Pinei, pe care aceasta le-a realizat alaturi de compania ei Tanztheater Wuppertal: Café Müller (1978), Kontakthof (1978), The Rite of Spring (1975), Full Moon (2006).

Citeste articolul integral pe garbo.ro.


Despre autor:


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.